capăt

CÁPĂT, capete, s.n. 1. Partea extremă a unui lucru, a unei perioade, a unei situaţii sau a unei stări; margine, limită, sfârşit1, istov. ♢ loc. adj. Fără (de) capăt = fără sfârşit; îndelungat, întins. ♢ loc. adv. De la (sau din) capăt = de la început. În capăt = a) în frunte; b) exact, deplin. Până la capăt = până la sfârşit; până la ultimele consecinţe, în mod consecvent. ♢ expr. La capătul lumii (sau pământului) = foarte departe. A pune capăt (unui lucru, unei situaţii) = a face să înceteze, a termina (cu bine), a rezolva. A da de capăt = a duce la bun sfârşit. A o scoate la capăt cu ceva = a ieşi cu bine dintr-o situaţie neplăcută. A o scoate la capăt cu cineva = a se înţelege cu cineva. Nici un capăt de aţă = absolut nimic. Până la (sau într-)un capăt de aţă = absolut tot. 2. Fragment; rămăşiţă de... – Refăcut din pl. capete < lat. capita).
Trimis de valeriu, 31.07.2004. Sursa: DEX '98

CÁPĂT s. 1. v. extremitate. 2. v. vârf. 3. v. cap. 4. v. extremitate. 5. v. căpătâi. 6. v. flanc. 7. cap, final, fine, încheiere, sfârşit, (înv.) concenie, coneţ, cumplire, săvârşit, sfârşenie, sfârşitură, termen. (A dus-o cu bine la capăt.)
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

cápăt s. n., pl. cápete
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

CÁP//ĂT capătete n. 1) Extremitate a ceva (corp, suprafaţă, lucru, stare, perioadă de timp etc.); margine; extremă. capătătul podului. ♢ Fără capăt fără sfârşit. De la capăt de la început. Până la capăt până la sfârşit. A pune capăt a face să înceteze. A da de capăt a duce la bun sfârşit. 2) Parte a ceva rămasă neconsumată sau neutilizată; rămăşiţă; rest. Un capăt de lumânare. /<lat. capita
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

Dicționar Român. 2013.

Look at other dictionaries:

  • căpăţ — s.n. (reg. înv.) măsură de lemn cu care se ia vama la moară; căpete, căuş, gâf, mertic. Trimis de blaurb, 29.03.2006. Sursa: DAR …   Dicționar Român

  • capat — ca|pat Mot Agut Adjectiu masculí …   Diccionari Català-Català

  • cârlig — CÂRLÍG, cârlige, s.n. 1. Piesă de metal cu un capăt îndoit, de care se atârnă, se prinde etc. un obiect. ♢ loc. vb. A se face cârlig = a se strâmba; a se ghemui. 2. Prăjină cu un capăt (metalic) încovoiat. care serveşte la scoaterea găleţii cu… …   Dicționar Român

  • cap — CAP1, (I, III) capete, s.n., (II) capi, s.m. I. s.n. 1. Extremitatea superioară a corpului omenesc sau cea anterioară a animalelor, unde se află creierul, principalele organe de simţ şi orificiul bucal. ♢ loc. adv. Din cap până n picioare = de… …   Dicționar Român

  • eprubetă — EPRUBÉTĂ, eprubete, s.f. Tub de sticlă cu pereţii subţiri şi rezistenţi, închis la un capăt, întrebuinţat în laborator. – Din fr. éprouvette (după probă). Trimis de LauraGellner, 13.06.2004. Sursa: DEX 98  eprubétă s. f. (sil. pru ), pl.… …   Dicționar Român

  • pivot — PIVÓT, (1, 2, 3) pivoturi, s.n., (4) pivoţi, s.m. 1. s.n. (tehn.) Fus de formă cilindrică, tronconică, conică etc., care se roteşte ori alunecă într un lagăr la care sarcina acţionează în direcţia axului. 2. s.n. Rădăcină principală, verticală,… …   Dicționar Român

  • proţap — PROŢÁP, proţapuri, s.n. 1. Prăjină groasă de lemn, bifurcată la un capăt, care se fixează la dricul carului şi de care se prinde jugul; rudă. 2. Prăjină cu vârful despicat, în care se înfigea în trecut o reclamaţie prezentată domnitorului, pe… …   Dicționar Român

  • sfârşi — SFÂRŞÍ, sfârşesc, vb. IV. 1. tranz. A duce la capăt un lucru, o activitate; a termina, a isprăvi; a pune capăt la ceva, a încheia, a înceta. ♢ loc. adv. Pe sfârşite = aproape gata, pe terminate. ♢ expr. (intranz.) A sfârşi cu ceva = a nu se mai… …   Dicționar Român

  • clichet — CLICHÉT, clichete, s.n. Organ de maşină în formă de bară scurtă articulată la un capăt, iar cu celălalt capăt astfel profilat încât să împiedice rotirea într un anumit sens a unei roţi dinţate. – Din fr. cliquet. Trimis de hai, 01.06.2004. Sursa …   Dicționar Român

  • crosă — CRÓSĂ2, crose, s.f. Smoc de pene întrebuinţat altădată ca ornament la pălăriile femeilor sau la chipiele militarilor. – et. nec. Trimis de RACAI, 30.09.2003. Sursa: DEX 98  CRÓSĂ1, crose, s.f. Un fel de baston curbat la un capăt, cu care este… …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”

We are using cookies for the best presentation of our site. Continuing to use this site, you agree with this.