brut

BRUT, -Ă, bruţi, -te, adj. 1. Care se găseşte în stare naturală, încă neprelucrat; care nu a fost încă transformat în produs finit. 2. (Despre greutatea mărfurilor) Care este socotit împreună cu ambalajul, vasul etc. în care se află, din care nu s-a scăzut daraua; (despre un venit) care a fost socotit împreună cu cheltuielile, impozitele etc. aferente. – Din lat. brutus, fr. brut.
Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX '98

Brut ≠ net
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Antonime

BRUT adj. 1. grosolan, necioplit, necizelat, nefinisat, neprelucrat, (reg.) lişteav. (Material lemnos brut.) 2. v. netăbăcit.
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

brut adj. m., pl. bruţi; f. sg. brútă, pl. brúte
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

BRU//T bruttă (brutţi, brutte) 1) (despre materiale) Care n-a fost încă prelucrat; netransformat încă în produs finit; în stare naturală. Petrol brut. 2) (despre greutatea unor mărfuri) Care constă din greutatea propriu-zisă şi greutatea ambalajului şi/sau a vehiculului de transport. 3) (despre venituri) Care este evaluat fără a scădea impozitul sau cheltuielile aferente. 4) fig. Care nu a fost supus unor operaţii intelectuale. Fapte brutte. /<lat. brutus, fr. brut
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

BRUT, -Ă adj. (Despre materii) În stare naturală; (despre compuse) netransformat într-un alt produs finit, neterminat. 2. (Op. n e t; despre greutatea unei mărfi) Din care nu s-a scăzut daraua; (despre venit) din care nu au fost scăzute cheltuielile. [cf. it. bruto, fr. brut, lat. brutus].
Trimis de LauraGellner, 12.03.2006. Sursa: DN

brut (-turi), s.n. – Pîine neagră. sl. brotŭ, de la v. germ. brot (› germ. Brot), cf. Cihac, II, 29. Cuvînt înv., puţin folosit. – Der., de uz curent: brutar, s.m. (persoană care face sau vinde pîine); brutăreasă, s.f. (femeie care face sau vinde pîine; soţia brutarului); brutăresc, adj. (de brutari); brutărească, s.f. (dans tipic); brutărie, s.f. (clădire unde se face sau se vinde pîinea).
Trimis de blaurb, 05.11.2006. Sursa: DER

brut (brútă), adj. – Neprelucrat, ordinar, necizelat. fr. brut. – Der. brută, s.f., din fr. brute; brutal, adj., din fr. brutal; brutalitate, s.f., din fr. brutalité; brutaliza, vb., din fr. brutaliser; abrutiza, vb., din fr. abrutir, tratat ca în echivalenţa simbol-simboliza, general-generaliza etc.
Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DER

BRUT, -Ă adj. 1. care se găseşte în stare naturală, neprelucrat, încă netransformat într-un produs finit. 2. (despre greutatea mărfurilor) total, inclusiv greutatea ambalajului; (despre venituri) din care nu au fost scăzute cheltuielile de producţie, pierderile, impozitul etc. (< lat. brutus, fr. brut, it. bruto)
Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN

Dicționar Român. 2013.

Look at other dictionaries:

  • brut — brut …   Dictionnaire des rimes

  • brut — brut, brute [ bryt ] adj. • XIIIe; lat. brutus 1 ♦ Vx Qui représente un état primitif, peu évolué ou inorganique. ⇒ grossier, rudimentaire. « C est ainsi que devaient naître ces âmes vivantes d une vie brute et bestiale » (Bossuet). 2 ♦ Mod. Qui… …   Encyclopédie Universelle

  • brut — brut, brute (brut , bru t ; le t se prononce au masculin, même devant un mot commençant par une consonne ; il se prononce aussi au pluriel : des esprits brut ) adj. 1°   Qui n a rien que de grossier et d informe, en parlant des animaux. •   De… …   Dictionnaire de la Langue Française d'Émile Littré

  • Brut — can refer to:* Brutus of Troy, also known as Brut, a legendary British character * Roman de Brut , a verse chronicle in Anglo Norman by Wace * Brut (Layamon), an English chronicle by Layamon based on Wace * The Brut Chronicle , a chronicle… …   Wikipedia

  • brut — BRUT, UTE. adject. Qui n est pas poli, qui est âpre et raboteux. (Le T se prononce au masculin.) Du sucre brut, du cachou brut, qui n est pas raffiné. Il se dit ordinairement Des diamans et des pierres dures. Un diamant brut. Des diamans bruts.… …   Dictionnaire de l'Académie Française 1798

  • brut — brut·ing; brut·ish; brut·ish·ly; brut·ish·ness; brut·ter; brut; …   English syllables

  • brut — BRUT, [br]ute. adj. Qui n est pas poly, & qui est aspre & raboteux. Il ne se dit au propre que des pierres. Un diamant brut. une pierre brute. du marbre brut. Il se dit figur. des ouvrages d esprit qui ne sont qu esbauchez, & qu on n a pas encore …   Dictionnaire de l'Académie française

  • Brut [3] — Brut (franz., spr. brüt; engl., spr. brūt) nennen sich die alten Chroniken, die, meist in französischer Sprache, die älteste sagenhafte Geschichte Englands im Anschluß an die »Historia regum Britanniae« des Gaufrid von Monmouth erzählen. Am… …   Meyers Großes Konversations-Lexikon

  • Brut — Brut, v. i. [F. brouter, OF. brouster. See {Browse}, n.] To browse. [Obs.] Evelyn. [1913 Webster] …   The Collaborative International Dictionary of English

  • Brut — Brut, n. (Zo[ o]l.) See {Birt}. [1913 Webster] …   The Collaborative International Dictionary of English

Share the article and excerpts

Direct link
Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”

We are using cookies for the best presentation of our site. Continuing to use this site, you agree with this.