ţurcă

ŢÚRCĂ1, ţurci, s.f. Beţisor ascuţit la ambele capete, cu care se joacă copiii, încercând să-l arunce cât mai departe cu ajutorul altui băţ mai lung; jocul la care se foloseşte acest beţişor. – cf. ucr., rus. c u r k a.
Trimis de laura_tache, 30.10.2008. Sursa: DEX '98

ŢÚRCĂ2, ţurci, s.f. Căciulă mare şi miţoasă făcută din blană de oaie ţurcană. – cf. ţ u r c a n.
Trimis de laura_tache, 05.03.2006. Sursa: DEX '98

ŢÚRCĂ s. (Transilv.) climpuş. (Jocul de-a ţurcă.)
Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonime

ŢÚRCĂ s. ţurcană. (Purta pe cap o ţurcă.)
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

ţúrcă (beţişor, căciulă) s. f., g.-d. art. ţúrcii; pl. ţurci
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

ŢÚR//CĂ1 ţurcăci f. 1) Beţişor ascuţit la ambele capete pentru a putea sări cât mai departe la lovirea lui cu un alt băţ. 2) Joc pentru copii cu acest beţişor. A se juca de-a ţurcăca. [G.-D. ţurcii] /< ucr., rus. ţurka
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

ŢÚR//CĂ2 ţurcăci f. Căciulă mare şi miţoasă, confecţionată din blană de oaie ţurcană. /Orig. nec.
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

ţúrcă2, ţúrci, s.f. (reg.) 1. căciulă mare şi miţoasă făcută din blană de oaie ţurcană. 2. lână colorată, toarsă subţire.
Trimis de blaurb, 24.03.2007. Sursa: DAR

ţúrcă (-ci), s.f.1. Căciulă de oaie. – 2. Tac, băţ lung şi subţire, folosit în anumite jocuri asemănătoare celui de biliard. – 3. Măscărici, paiaţă, mascat ce colindă pe la case în timpul sărbătorilor de Crăciun, în Trans. Origine incertă. Probabil aparţine aceleiaşi familii expresive a lui ţîr, care a ajuns să exprime ideea de "vîrf, pisc", cf. ţurţur şi ţurţan, s.n. (Olt., stîncă ascuţită). În general, dicţionarele consideră că cele trei sensuri sînt cuvinte independente; dar este evident sensul comun de "obiect ascuţit" (măscăriciul se termină de regulă cu un cap ascuţit şi corespunde la ceea ce se numeşte în Munt. barză). Există un anumit paralelism între formarea lui ţurcă şi cea a lui căciulă. Hasdeu, Col. lui Traian, 1874, p. 175, se gîndea la un cuvînt dacic. Cihac, II, 536, pornea de la mag. turcos "cu păr lung", pentru sensul 1, iar II, 427, de la sb. turica "măscărici", pol. tur "gogoriţă, sperietoare", pentru sensul 3. După Diculescu, Elementele, 439, ar trebui să se meargă la gr. συριϰός. În fine, Bogrea, Dacor., IV, 854, explică sensul 3 prin rut., rus. curka, care probabil provine din rom. cf. şi ţuţ, ţîţă, ţiglă. Der. ţurcan, adj. (se zice despre o anumită varietate de oi cu părul lung); ţurcănesc, adj. (făcut din lîna acestor oi); ţuşcă, s.f. (varietate de oiasemănătoare cu cele ţurcane), probabil în loc de *ţurşcă, cf. ţuşcă "basma cu noduri"; turcă, s.f. (Trans., paiaţă de Crăciun), var. a lui ţurcă, datorată unei contaminări cu turc, datorită aspectului său care vrea să inspire frică.
Trimis de blaurb, 10.04.2009. Sursa: DER

Dicționar Român. 2013.

Look at other dictionaries:

  • turca — TÚRCA s.f. art. (pop.) Capră (3), brezaie (1). – et. nec. Trimis de ana zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  TÚRCA s. art. v. capra. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime  túrca (joc pop …   Dicționar Român

  • turcă — túrcă (limba) s. f., g. d. art. túrcei Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic  TÚRCĂ1 f. mai ales art. Limba turcilor. /<turc. türk Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX  TÚR//CĂ2 turcăce f. mai ales …   Dicționar Român

  • turca — s.f. [femm. di turco ]. (arred.) [tipo di poltrona a più posti, rotonda, bassa, posta di solitoal centro di una stanza] ▶◀ divano alla turca, ottomana, sommier, sultana. ‖ chaise longue, divano letto …   Enciclopedia Italiana

  • Turca — puede referirse a: el femenino de la palabra turco, en varias de sus acepciones; el nombre común de la planta Bryonia dioica; el ave endémica de Chile Pteroptochos megapodius. Esta página de desambiguación cataloga artículos relacionados con el… …   Wikipedia Español

  • Turcä — Turcä, 1) sonst Volk um die Palus Maeotis im asiatischen Sarmatien, s.u. Türkisches Reich (Gesch.); 2) neulateinischer Name der Türken …   Pierer's Universal-Lexikon

  • turca — adj. f. s. f. 1. Flexão feminina de turco. • s. f. 2.  [Popular] Bebedeira.   • Confrontar: torça …   Dicionário da Língua Portuguesa

  • turca — s. borrachera. ❙ «En mi vida, puedes creerlo, he cogido una turca como la que cogí anoche.» B. Pérez Galdós, Fortunata y Jacinta. ❙ «El jardinero duerme una turca que no dejará en muchas horas.» G. Gómez de Avellaneda, El artista barquero, 1861,… …   Diccionario del Argot "El Sohez"

  • turca — ► adjetivo/ sustantivo femenino 1 Se aplica a la cama que no tiene cabecera, a modo de sofá sin respaldo ni brazos. ► sustantivo femenino 2 Estado producido por el alcohol cuando se bebe en tal cantidad que provoca alteraciones físicas o… …   Enciclopedia Universal

  • turca — tụr|ca: ↑alla turca …   Universal-Lexikon

  • turca — tùr·ca s.f. 1. AD → turco 2. CO gabinetto alla turca 3. TS arred. → ottomana 4. OB lunga veste orientale …   Dizionario italiano

Share the article and excerpts

Direct link
Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”

We are using cookies for the best presentation of our site. Continuing to use this site, you agree with this.