şovăi

ŞOVĂÍ, şóvăi, vb. IV. intranz. 1. A merge cu pas nesigur, a se împletici, a se clătina. 2. fig. A fi nehotărât, a sta la îndoială, a ezita, a se codi. ♦ A se eschiva, a căuta pretexte. 3. fig. A oscila, a fluctua. [prez. ind. şi: şovăiesc] – et. nec.
Trimis de LauraGellner, 02.05.2004. Sursa: DEX '98

ŞOVĂÍ vb. 1. v. împletici. 2. v. ezita. 3. a aştepta, a ezita. (N-a mai şovăi o clipă şi ...)
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

ŞOVĂÍ vb. v. cârmi, coti, eschiva, fluctua, fluiera, fugi, scăpa, sustrage, şuiera, vira, vâjâi, vui.
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

şovăí vb., ind. prez. 1 sg. şóvăi/şovăiésc, imperf. 3 sg. şovăiá; conj. prez. 3 sg. şi pl. şóvăie/şovăiáscă
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

A ŞOVĂÍ şóvăi intranz. 1) A păşi nesigur, împleticindu-se (de slăbiciune, de băutură etc.); a se clătina. 2) fig. A nu se putea hotărî; a sta în cumpănă; a ezita; a oscila; a balansa; a pendula. [Şi şovăiesc] /<sl. šavati, bulg. šavam
Trimis de siveco, 19.02.2008. Sursa: NODEX

şovăí (-ăésc, -ít), vb.1. A se clătina, a se împletici. – 2. A ezita, a se codi, a fi nehotărît. – var. înv. şuvăi, Bucov. şovoi şi der. Creaţie expresivă, ca majoritatea vb. în ăi, cf. şopăi, ţopăi, moţăi, cucăi etc. Ideea expresivă trebuie să fie cea de clătinare, comună tuturor der. – Der. şovăială, s.f. (nesiguranţă, ezitare); şovăielnic (var. şovăitor), adj. (nesigur, ezitant); şovăitură, s.f. (nesiguranţă; sinuozitate, ocoliş, cotitură); şuvoi (var. şivoi, Trans. şioi), s.n. (flux, debit mare de apă), var. cf. şiroi; şuviţă, s.f. (smoc de păr; pîrîiaş; fîşie, bandă), cu schimb de suf. şi prin contaminare cu bg. ševe, ševica "şuviţă" (după Cihac, II, 447, în loc de *juviţă, din sl. šuvęža "legătură"). – cf. şovîlc.
Trimis de blaurb, 06.01.2009. Sursa: DER

Dicționar Român. 2013.

Look at other dictionaries:

  • şovâi — adj. v. aplecat, înclinat, lăsat, plecat, povârnit, prăvălit, strâmb. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime …   Dicționar Român

  • şovãí — vb., ind. prez. 1 sg. şóvãi/şovãiésc, imperf. 3 sg. şovãiá; conj. prez. 3 sg. şi pl. şóvãie/şovãiáscã …   Romanian orthography

  • şovai — şovái1! interj. (reg.; cu val. verbală; adesea repetat) cuvânt care sugerează mersul şovăitor al cuiva. Trimis de blaurb, 16.02.2007. Sursa: DAR  şovái2 s.n. (înv.) eschivare; pretext; subterfugiu. Trimis de blaurb, 16.02.2007. Sursa: DAR …   Dicționar Român

  • ezita — EZITÁ , ezit, vb. I. intranz. şi tranz. A sta la îndoială în luarea unei hotărâri; a şovăi, a se codi, a pregeta. – Din fr. hésiter, lat. haesitare. Trimis de ana zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  EZITÁ vb. 1. a se codi, a pregeta, a şovăi,… …   Dicționar Român

  • oscila — OSCILÁ, oscilez, vb. I. intranz. 1. A se mişca alternativ în direcţii opuse; a se legăna, a se balansa, a pendula. 2. fig. A manifesta nehotărâre, a fi instabil; a sta în cumpănă; a şovăi, a ezita; a fluctua. 3. (Despre un sistem fizic) A evolua… …   Dicționar Român

  • sta — STA, stau, vb. I. intranz. I. 1. (Despre oameni şi animale) A se opri din mers, a rămâne pe loc; a se întrerupe dintr o acţiune, dintr o mişcare, dintr o activitate etc.; (despre aparate, mecanisme, dispozitive) a se opri din funcţionare, a nu… …   Dicționar Român

  • şovăire — ŞOVĂÍRE, şovăiri, s.f. Faptul de a şovăi. ♢ loc. adv. Fără şovăire = cu fermitate, cu hotărâre; dârz, neclintit. – v. şovăi. Trimis de RACAI, 07.12.2003. Sursa: DEX 98  ŞOVĂÍRE s. 1. v. nesiguranţă. 2. v. ezitare. 3. dubiu …   Dicționar Român

  • cioşmoli — CIOŞMOLÍ, cioşmolesc, vb. IV. refl. (reg.; despre oameni) A se frământa, a se zvârcoli (în aşternut). ♦ A se codi, a ezita să facă ceva. [var.: cioşmălí vb. IV.] – et. nec. Trimis de hai, 17.05.2004. Sursa: DEX 98  CIOŞMOLÍ vb. v …   Dicționar Român

  • clătina — CLĂTINÁ, clátin, vb. I. 1. tranz., refl. şi intranz. A (se) mişca (puţin, lin) într o parte şi în alta; a (se) legăna; a (se) agita (usor). ♢ expr. (tranz.) A clătina capul (sau, intranz., din cap) = a şi mişca capul într o parte şi în alta în… …   Dicționar Român

  • cumpăni — CUMPĂNÍ, cumpănesc, vb. IV. 1. tranz. A cântări (cu cumpăna). ♦ A aprecia greutatea sau alte calităţi ale unui obiect. 2. tranz. A pune în stare de echilibru; a echilibra. 3. refl. şi tranz. A (se) clătina, a (se) legăna. 4. tranz. şi intranz.… …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”

We are using cookies for the best presentation of our site. Continuing to use this site, you agree with this.