întovărăşi

ÎNTOVĂRĂŞÍ, întovărăşesc, vb. IV. 1. tranz. A însoţi, a acompania pe cineva pe un drum, într-o călătorie etc. ♦ (Despre fenomene, evenimente) A avea loc simultan cu..., a apărea concomitent cu... 2. refl. recipr. A se împrieteni. 3. refl. recipr. A face tovărăşie; a se asocia cu cineva, a se însoţi. – În + tovarăş.
Trimis de valeriu, 25.04.2003. Sursa: DEX '98

ÎNTOVĂRĂŞÍ vb. 1. v. însoţi. 2. a însoţi, a urma. (Te întovărăşi oriunde vei pleca.) 3. v. asocia.
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

întovărăşí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. întovărăşésc, imperf. 3 sg. întovărăşeá; conj. prez. 3 sg. şi pl. întovărăşeáscă
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

A ÎNTOVĂRĂŞ//Í întovărăşiésc tranz. 1) A urma în calitate de tovarăş; a însoţi; a acompania; a conduce. 2) A face să se întovărăşească. /în + tovarăş
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

A SE ÎNTOVĂRĂŞ//Í mă întovărăşiésc intranz. 1) A deveni tovarăş (unul cu altul); a stabili relaţii de tovărăşie; a se asocia. 2) A fi tovarăş (unul cu altul); a fi în relaţii de tovărăşie. /în + tovarăş
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

Dicționar Român. 2013.

Look at other dictionaries:

  • însoţi — ÎNSOŢÍ, însoţesc, vb. IV. 1. tranz. A merge împreună, a întovărăşi, a petrece pe cineva pe un drum, într o călătorie etc.; a acompania. ♦ (Rar) A acompania pe cineva la un instrument. ♦ refl. recipr. (pop.) A se întovărăşi, a se asocia cu cineva …   Dicționar Român

  • asocia — ASOCIÁ, asociez, vb. I. refl. A se uni, a se grupa cu cineva pentru atingerea unui scop comun. ♦ refl. şi tranz. A lua parte sau a face să ia parte, împreună cu alţii, la o acţiune, la o iniţiativă etc. [pr.: ci a] – Din fr. associer, lat.… …   Dicționar Român

  • ortăci — ORTĂCÍ, ortăcesc, vb. IV. refl. recipr. (reg.) A lega tovărăşie cu cineva; a se întovărăşi, a se asocia. – Din ortac. Trimis de ionel bufu, 15.05.2004. Sursa: DEX 98  ORTĂCÍ vb. v. asocia, grupa, împrieteni, însoţi, întovărăşi, uni. Trimis de… …   Dicționar Român

  • acompania — ACOMPANIÁ vb. 1. (muz.) a secunda. (Îl acompania la pian.) 2. v. însoţi. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime  acompaniá vb. (sil. ni a), ind. prez. 1 sg. acompaniéz, 3 sg …   Dicționar Român

  • cârd — CÂRD, cârduri, s.n. 1. Grup mare de animale mamifere, de păsări, de peşti de acelaşi fel, care se află împreună. 2. (De obicei peior.) Ceată (mare) de oameni. ♢ expr. A se pune (sau a intra) în cârd cu cineva = a se asocia, a se întovărăşi cu… …   Dicționar Român

  • prinde — PRÍNDE, prind, vb. III. I. 1. tranz. A apuca ceva sau pe cineva cu mâna, cu ajutorul unui instrument etc. ♢ expr. Parcă (l )a prins pe Dumnezeu de (un) picior, se spune când cineva are o bucurie mare, neaşteptată. ♦ (Despre animale) A apuca cu… …   Dicționar Român

  • soţi — SOŢÍ vb. v. asocia. GRUPA. ÎNSOŢI. ÎNTOVĂRĂŞI. UNI. Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonime  soţí, soţésc, vb. IV refl. 1. (înv. şi reg.) a se întovărăşi, a se asocia. 2. (reg.) a se căsători. Trimi …   Dicționar Român

  • înceti — încetí, încetésc, vb. IV (înv.) 1. a aduce pe cineva în ceata altora, a face tovarăş pe cineva. 2. a întovărăşi, a însoţi. 3. (refl.) a se asocia, a se întovărăşi. Trimis de blaurb, 08.06.2006. Sursa: DAR …   Dicționar Român

  • întovărăşire — ÎNTOVĂRĂŞÍRE, întovărăşiri, s.f. Acţiunea de a (se) întovărăşi şi rezultatul ei. – v. întovărăşi. Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  ÎNTOVĂRĂŞÍRE s. 1. v. însoţire. 2. asociaţie, asociere, tovărăşie, (înv. şi reg.) sâmbră, soţie, (reg …   Dicționar Român

  • acompaniat — ACOMPANIÁ, acompaniez, vb. I. tranz. 1. A susţine o melodie printr un acompaniament muzical (vocal sau instrumental); a ţine isonul. 2. A întovărăşi, a însoţi pe cineva. [pr.: ni a] – Din fr. accompagner. Trimis de ana zecheru, 05.05.2008. Sursa …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”

We are using cookies for the best presentation of our site. Continuing to use this site, you agree with this.