îndoielnic

ÎNDOIÉLNIC, -Ă, îndoielnici, -ce, adj. Care provoacă îndoială, care nu poate fi primit ca sigur; dubios, echivoc, discutabil. ♦ Care pare puţin probabil; nesigur. ♦ Care nu inspiră încredere; suspect, necurat. ♦ Şovăitor, nehotărât. [pr.: -do-iel-] – Îndoială + suf. -nic sau îndoi + suf. -elnic.
Trimis de valeriu, 25.04.2003. Sursa: DEX '98

Îndoielnic ≠ cert
Trimis de siveco, 03.08.2004. Sursa: Antonime

ÎNDOIÉLNIC adj. 1. v. dubios. 2. dubios, echivoc, necurat, suspect. (De o morală îndoielnic.) 3. v. nesigur.
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

ÎNDOIÉLNIC adj. v. ezitant, fluctuant, indecis, nedecis, nehotărât, şovăielnic, şovăitor.
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

îndoiélnic adj. m., pl. îndoiélnici; f. sg. îndoiélnică, pl. îndoiélnice
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

ÎNDOIÉLNI//C îndoielniccă (îndoielnicci, îndoielnicce) 1) Care provoacă îndoieli; care dă de bănuit; suspect; echivoc; dubios. 2) Care pare puţin probabil; nesigur. 3) Care se îndoieşte; cuprins de îndoieli; şovăitor; ezitant. Răspuns îndoielnic. [Sil. -do-iel-] /îndoială + suf. îndoielnicnic
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

Dicționar Român. 2013.

Look at other dictionaries:

  • îndoiélnic — adj. m., pl. îndoiélnici; f. sg. îndoiélnicã, pl. îndoiélnice …   Romanian orthography

  • dubios — DUBIÓS, OÁSĂ, dubioşi, oase, adj. Nesigur, îndoielnic; suspect. [pr.: bi os] – Din lat. dubiosus. Trimis de ana zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  DUBIÓS adj. 1. v. nesigur. 2. v. suspect. 3. echivoc, îndoielnic, necurat, suspect. (De o morală… …   Dicționar Român

  • incert — INCÉRT, Ă, incerţi, te, adj. Care nu este cert; nesigur, îndoielnic; schimbător. – Din lat. incertus. Trimis de valeriu, 21.07.2003. Sursa: DEX 98  Incert ≠ cert, sigur, neîndoielnic Trimis de siveco, 03.08.2004. Sursa: Antonime  INCÉRT adj. 1 …   Dicționar Român

  • echivoc — ECHIVÓC, Ă, echivoci, ce, adj., s.n. 1. adj. Care se poate interpreta în mai multe feluri, cu două înţelesuri; neclar, confuz, ambiguu. ♦ Suspect, îndoielnic. ♦ (Substantivat, n.) Expresie, atitudine, situaţie ambiguă. 2. s.n. Măsură a efectului… …   Dicționar Român

  • problematic — PROBLEMÁTIC, Ă, problematici, ce, adj., s.f. 1. adj. Îndoielnic, nesigur, ipotetic. ♦ p. ext. Dubios, suspect, necurat. 2. adj. Care constituie o problemă, o enigmă. ♦ (log.; despre judecăţi) Care anunţă un raport posibil între termenii judecăţii …   Dicționar Român

  • suspect — SUSPÉCT, Ă, suspecţi, te, adj. (Adesea substantivat) Care este bănuit, care dă de bănuit; care inspiră neîncredere, de care trebuie să te fereşti; dubios, îndoielnic. – Din fr. suspect, lat. suspectus. Trimis de RACAI, 07.12.2003. Sursa: DEX 98  …   Dicționar Român

  • discutabil — DISCUTÁBIL, Ă, discutabili, e, adj. Care poate fi discutat; neconvingător, îndoielnic. – Din fr. discutable. Trimis de LauraGellner, 16.06.2004. Sursa: DEX 98  Discutabil ≠ indiscutabil Trimis de siveco, 03.08.2004. Sursa: Antonime  DISCUTÁBIL… …   Dicționar Român

  • nesigur — NESÍGUR, Ă, nesiguri, e, adj. 1. Care nu oferă siguranţă, pe care nu se poate conta; incert, îndoielnic. ♦ spec. Lipsit de stabilitate, de rezistenţă. ♦ spec. Primejdios, expus. 2. (Despre oameni) Care este lipsit de convingere, de încredere (în… …   Dicționar Român

  • sărpun — SĂRPÚN s. v. cimbrişor. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime  sărpún ( ni), s.f. – 1. (înv.) Cimbrişor (Thymus serpyllum). – var. sărpunel. lat. serpullum (Densusianu, rom., XXXIII, 285; REW 7860; Tiktin), cf. prov. serpol, cat. serpoll …   Dicționar Român

  • îndoios — ÎNDOIÓS, OÁSĂ, îndoioşi, oase, adj. (Rar) Îndoielnic, nesigur, problematic. [pr.: do ios) – Îndoi + suf. os. Trimis de valeriu, 25.04.2003. Sursa: DEX 98  ÎNDOIÓS adj. v. dubios, incert, îndoielnic, nesigur, problematic. Trimis de siveco,… …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”

We are using cookies for the best presentation of our site. Continuing to use this site, you agree with this.