îndemânare

ÎNDEMÂNÁRE s.f. Uşurinţa de a face un lucru ca urmare a unei bune deprinderi sau a unei înclinaţii; iscusinţă, abilitate, pricepere, dibăcie. – v. îndemâna.
Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX '98

Îndemânare ≠ stângăcie, neîndemânare
Trimis de siveco, 03.08.2004. Sursa: Antonime

ÎNDEMÂNÁRE s. 1. abilitate, destoinicie, dexte-ritate, dibăcie, ingeniozitate, iscusinţă, isteţie, isteţime, pricepere, ştiinţă, talent, uşurinţă, (pop.) meşteşug, meşteşugire, (înv. şi reg.) meşterie, (reg.) apucătură, pricepuţie, (înv.) iscusire, marafet, practică. (Demonstra o mare îndemânare în mânuirea ...) 2. v. măiestrie. 3. v. inteligenţă.
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

îndemânáre s. f., g.-d. art. îndemânării
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

ÎNDEMÂNÁRE f. pop. Capacitate de a face totul cu uşurinţă şi iscusinţă; dexteritate; abilitate; dibăcie; pricepere; măiestrie. O mare îndemânare în mânuirea condeiului. /v. a îndemâna
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

Dicționar Român. 2013.

Look at other dictionaries:

  • dexteritate — DEXTERITÁTE, (2) dexterităţi, s.f. 1. Abilitate, dibăcie, îndemânare (fizică). 2. (Ieşit din uz) Obiect de învăţământ (desen, muzică, caligrafie, gimnastică, gospodărie, lucru de mână) având drept scop să dezvolte însuşirile artistice şi… …   Dicționar Român

  • abilitate — ABILITÁTE, abilităţi, s.f. (La sg.) Îndemânare, iscusinţă, pricepere, dibăcie. ♦ (La pl.) Şmecherii, şiretlicuri. – Din fr. habileté, lat. habilitas, atis. Trimis de ana zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  abilitáte s.f. 1. calitatea de a fi… …   Dicționar Român

  • artă — ÁRTĂ, arte, s.f. 1. Activitate a omului care are drept scop producerea unor valori estetice şi care foloseşte mijloace de exprimare cu caracter specific; totalitatea operelor (dintr o epocă, dintr o ţară etc.) care aparţin acestei activităţi. ♢… …   Dicționar Român

  • pricepere — PRICÉPERE, priceperi, s.f. Faptul de a (se) pricepe. 1. Facultatea de a înţelege, de a pătrunde ceva (uşor) cu mintea; înţelegere; p. ext. judecată, inteligenţă. 2. Îndemânare, abilitate, iscusinţă. – v. pricepe. Trimis de oprocopiuc, 13.09.2007 …   Dicționar Român

  • ambidextru — AMBIDÉXTRU, Ă, ambidextri, e, adj., s.m. şi f. (Persoană) care se slujeşte cu aceeaşi îndemânare de ambele mâini. – Din fr. ambidextre. Trimis de ana zecheru, 03.04.2003. Sursa: DEX 98  ambidéxtru adj. m., s. m., pl …   Dicționar Român

  • dibăcie — DIBĂCÍE, dibăcii, s.f. Îndemânare, abilitate, pricepere, iscusinţă. ♦ Şiretenie, viclenie; rafinament. – Dibaci + suf. ie. Trimis de IoanSoleriu, 17.07.2004. Sursa: DEX 98  DIBĂCÍE s. 1. v. îndemânare. 2. v. măiestrie. 3. v. inteligenţă. Trimis… …   Dicționar Român

  • iscusinţă — ISCUSÍNŢĂ, iscusinţe, s.f. Îndemânare, dibăcie, pricepere; p. ext. talent, artă. – Iscusi + suf. inţă. Trimis de valeriu, 26.11.2008. Sursa: DEX 98  ISCUSÍNŢĂ s. 1. v. îndemânare. 2. v. ingeniozitate. 3. v. măiestrie. 4 …   Dicționar Român

  • jonglerie — JONGLERÍE, jonglerii, s.f. 1. Îndeletnicirea jonglerului; arta de a jongla. ♦ (concr.) Figură, număr executat de un jongler. 2. fig. Abilitate şi promptitudine în folosirea cuvintelor, expunerea ideilor. ♦ Maşinaţie, uneltire, intrigă. – Din fr.… …   Dicționar Român

  • meşteşug — MEŞTEŞÚG, meşteşuguri, s.n. I. 1. Meserie; p. gener. profesiune, ocupaţie, îndeletnicire; meşteşugărie. 2. Ramură, disciplină (a ştiinţei, a artei); ştiinţă, artă, considerate ca discipline. ♦ Stil (artistic). 3. Pricepere, îndemânare, abilitate …   Dicționar Român

  • stângăcie — STÂNGĂCÍE, stângăcii, s.f. Lipsă de îndemânare, de uşurinţă în mişcări, în exprimare, în comportare etc. ♢ loc. adv. Cu stângăcie = în mod stângaci, neîndemânatic. ♦ Faptă, purtare neîndemânatică. – Stângaci + suf. ie. Trimis de LauraGellner,… …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”

We are using cookies for the best presentation of our site. Continuing to use this site, you agree with this.