turcaleţ

turcaléţ (zmeu) s. n., pl. turcaléţe
Trimis de siveco, 20.10.2008. Sursa: Dicţionar ortografic

TURCALÉŢ s.m. v. turculeţ.
Trimis de gall, 20.10.2008. Sursa: DLRM

Dicționar Român. 2013.

Look at other dictionaries:

  • turc — TURC, Ă, turci, ce, s.m. şi f., adj. 1. S.m şi f. Persoană care face parte din populaţia de bază a Turciei sau este originară de acolo. ♢ expr. Cum e turcul şi pistolul = cum e omul, aşa sunt şi faptele lui, prietenii lui. Doar nu dau (sau vin)… …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”

We are using cookies for the best presentation of our site. Continuing to use this site, you agree with this.