tuna

TUNÁ, tun, vb. I. 1. intranz. impers. A se produce un tunet; a se auzi tunetul. 2. tranz. impers. (reg.; în imprecaţii) A lovi pe cineva trăsnetul; a trăsni. 3. intranz. (La pers. 3) A vui, a bubui. ♦ (Despre glas, cuvinte) A răsuna puternic; (despre oameni) a vorbi cu glasul ridicat; a striga. ♢ expr. A tuna şi a fulgera = a fi foarte furios, a face scandal. 4. intranz. (înv.) A trage cu tunul sau cu alte arme de foc. – lat. tonare.
Trimis de ana_zecheru, 18.04.2008. Sursa: DEX '98

TUNÁ vb. 1. (Ban.) a durăi, a urla. (Plouă, fulgeră şi tuna.) 2. v. bubui.
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

TUNÁ vb. v. detuna, trăsni.
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

tuná vb., ind. prez. 3 sg. túnă
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

A TUNÁ pers. 3 túnă intranz. 1) A se produce un tunet (în urma unei descărcări electrice în atmosferă); a răsuna tunetul. 2) A produce un zgomot mare; a scoate un vuiet puternic. 3) fig. (despre oameni) A vorbi pe un ton ridicat; a striga; a ţipa. ♢ tuna şi a fulgera a-şi descărca mânia prin ţipete şi strigăte. 4) înv. A trage cu tunul (sau cu o altă armă de foc). /<lat. tonare
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

tuná (-n, át), vb.1. A bubui, a asurzi. – 2. A trăsni. – 3. A intra, a pătrunde. – 4. (Trans.) A coborî, a veni de la munte. – 5. A bate tunul. – Megl. tuna, tunari. lat. tŏnāre (Puşcariu 1771; REW 8778), cf. it. tonare, prov., cat., sp. tronar, fr. tonner, port. troar. Semantismul sensurilor 3 şi 4 nu este clar, cf. tuli. – Der. tun, s.n. (înv., tunet; gură de foc de artilerie; arg., furt prin efracţie; adv., cu putere), postverbal sau din lat. tŏnus (Puşcariu 1643); tunaci, adj. (Banat, agresiv, îndrăzneţ); tunar, s.m. (artilerist, servant de tun); tunări, vb. (a trage cu tunul), rar; tunărie (var. tunărime), s.f. (artilerie, mulţime de tunuri); tunător, adj. (care tună puternic); tunet, s .n. (zgomot puternic, bubuit; canalul tunului), cu suf. -et, ca sunet de la suna, răcnet de la răcni etc. (după Diez, Gramm., I, 208 Tiktin şi Candrea, din lat. tŏnĭtru).
Trimis de blaurb, 08.04.2009. Sursa: DER

Dicționar Român. 2013.

Look at other dictionaries:

  • Tuna — Tuna, are several species of ocean dwelling fish in the family Scombridae, mostly in the genus Thunnus . Tunas are fast swimmers they have been clocked at 70 km/h (45 mph) and include several species that are warm blooded. Unlike most fish… …   Wikipedia

  • Tuña — Saltar a navegación, búsqueda Tuña País      España …   Wikipedia Español

  • Tuna — Tu na, n. [Cf. {Tunny}.] 1. (Zo[ o]l.) any one of several species of large oceanic fishes belonging to the mackerel family {Scombridae}, especially the {bluefin tuna} ({Thunnus thynnus}, formerly {Orcynus thynnus} or {Albacora thynnus}), called… …   The Collaborative International Dictionary of English

  • tuna — ☆ tuna1 [to͞o′nə, tyo͞o′nə ] n. pl. tuna or tunas [AmSp < Sp atún < Ar tūn < L thunnus: see TUNNY] 1. any of various, usually large, marine, scombroid, food and game fishes (esp. genus Thunnus), including the albacore 2. the flesh of… …   English World dictionary

  • tuna — tȕna ž (tȗnj m) <G mn tȗnā> DEFINICIJA zool. 1. gospodarski važna morska riba selica (Thunnus thynnus), koštunjača tamnoplave boje 2. (mn) porodica takvih riba (Thynnidae) SINTAGMA tuna kliper pom. brod udičar za lov na tune sa živom mekom… …   Hrvatski jezični portal

  • Tuna — Tu na, n. (Bot.) The {Opuntia Tuna}. See {Prickly pear}, under {Prickly}. [1913 Webster] …   The Collaborative International Dictionary of English

  • Tuna — Tuna, s. Opuntia; auch die Frucht von O. Tuna …   Meyers Großes Konversations-Lexikon

  • tuna — (n.) 1881, from Amer.Sp. (California) tuna, from Sp. atun, from Arabic tun, from L. thunnus tunny (see TUNNY (Cf. tunny)) …   Etymology dictionary

  • tuna — s. f. 1.  [Popular] Vida de vadio. 2. Grupo de rapazes que organizam concertos musicais. 3. Orquestra de estudantes. 4.  [Botânica] Nopal. • s. m. 5. Vadio, vagabundo. 6. andar à tuna: vadiar …   Dicionário da Língua Portuguesa

  • Túna —  / Túna / Tuna    The green hill in the Calacirya on which Tirion, the city of the Elves, was built.        The hill on which Tirion stood.    The hill in Aman where the Vanyar and the Noldor founded their fair city of Tirion …   J.R.R. Tolkien's Middle-earth glossary

Share the article and excerpts

Direct link
Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”

We are using cookies for the best presentation of our site. Continuing to use this site, you agree with this.