tren

TREN, trenuri, s.n. 1. Convoi de vagoane de cale ferată legate între ele şi puse în mişcare de o locomotivă. ♢ Tren subteran = metrou. ♢ expr. A scăpa (sau a pierde) trenul = a scăpa o ocazie favorabilă. 2. Convoi de vehicule formând o unitate de transport, antrenat de unul sau mai multe vehicule motoare sau prin cablu, prin tracţiune animală etc. ♢ (înv.) Tren de luptă = convoi de vehicule care aprovizionează cu muniţii trupele aflate în linia de luptă. 3. Ansamblu de dispozitive sau de maşini-unelte care îndeplinesc împreună un anumit rol funcţional, o anumită operaţie tehnică etc. ♢ Tren fix = ansamblu de piese din interiorul cutiei schimbătorului de viteze, format din axul intermediar şi pinioanele fixe. Tren de laminare = dispozitiv al maşinilor din filatura de bumbac, care serveşte la descreţirea şi paralelizarea fibrelor şi la subţierea produselor intermediare de fabricaţie. Tren de roţi = sistem de roţi dinţate montate pe acelaşi arbore. Tren de aterizare (sau de amerizare) = ansamblul organelor cu ajutorul cărora un avion (sau un hidroavion) alunecă pe pământ (sau pe apă) înainte de a-şi lua zborul sau după ce a aterizat (sau a amerizat). 4. (În sintagma) Tren anterior (sau posterior) = partea de dinainte (sau de dinapoi) a corpului unui animal. – Din fr. train.
Trimis de RACAI, 07.12.2003. Sursa: DEX '98

TREN s. v. locomotivă.
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

tren s. n., pl. trénuri
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

TREN trenuri n. 1) Vehicul constând dintr-un şir de vagoane de cale ferată trase de o locomotivă. tren de pasageri.tren de marfă mărfar. tren sanitar tren pentru transportul bolnavilor şi răniţilor. tren subteran metrou. A scăpa (sau a pierde) trenul a pierde o ocazie favorabilă; a rata. 2) Şir de vehicule formând o unitate de transport. tren de automobile.tren de luptă convoi de vehicule care aprovizionează cu muniţii liniile de luptă. 3) tehn. Totalitate a organelor unui sistem care realizează împreună o anumită operaţie. ♢ tren de laminare dispozitiv al maşinii de filat cu ajutorul căruia sunt descreţite şi aşezate paralel fibrele. tren de roţi sistem de roţi dinţate care se află pe acelaşi arbore. tren de aterizare (sau de amerizare) ansamblu de dispozitive cu ajutorul cărora un avion (sau un hidroavion) alunecă pe pământ (sau pe apă). tren anterior (sau tren posterior) partea de dinainte (sau de dinapoi) a unui animal. /<fr. train
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

TREN s.n. 1. Convoi de vehicule similare legate între ele, remorcat de un vehicul motor sau antrenat prin tracţiune animală, prin cablu de tracţiune etc. 2. (tehn.) Ansamblu de două sau de mai multe dispozitive, organe ale unui sistem tehnic etc. identice sau similare, care sunt asociate în serviciu. ♦ Tren fix = ansamblu de piese din interiorul cutiei schimbătorului de viteze, format din axul intermediar şi pinioanele fixe; tren de laminare = dispozitiv al maşinilor din filatura de bumbac servind la descreţirea şi paralelizarea fibrelor; Tren de aterizare v. aterizare. 3. Tren anterior (sau posterior) = partea dinainte (sau dinapoi) a corpului unui animal. [< fr. train].
Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DN

TREN s. n. 1. convoi de vehicule similare legate între ele, remorcat de un vehicul motor sau antrenat prin tracţiune animală, prin cablu de tracţiune etc. 2. ansamblu de două sau de mai multe dispozitive, organe ale unui sistem tehnic etc., identice sau similare, asociate în serviciu. ♦ tren fix = ansamblu de piese din interiorul cutiei schimbătorului de viteze, format din axul intermediar şi pinioanele fixe; tren de laminare = dispozitiv al maşinilor din filatura de bumbac la descreţirea şi paralelizarea fibrelor; tren de aterizare = sistem de două sau trei roţi cu ajutorul căruia avionul rulează pe sol; tren de unde = grup de unde prin suprapunerea unor unde armonice de frecvenţe şi amplitudini apropiate. 3. partea de dinainte sau de dinapoi a corpului unui animal. (< fr. train)
Trimis de raduborza, 28.11.2008. Sursa: MDN

tren (-nuri), s.n. – Convoi de vagoane de cale ferată legate între ele. – Mr. tren. fr. train, cf. ngr. τραινος (› mr.), tc., bg. tren. – Der. trenă, s.f. (coadă de rochie), cf. Graur, BL, IV, 117.
Trimis de blaurb, 31.03.2009. Sursa: DER

Dicționar Român. 2013.

Look at other dictionaries:

  • tren — (Del fr. train). 1. m. Medio de transporte que circula sobre raíles, compuesto por uno o más vagones arrastrados por una locomotora. 2. Conjunto de instrumentos, máquinas y útiles que se emplean para realizar una misma operación o servicio. Tren… …   Diccionario de la lengua española

  • tren — tren, a todo tren expr. con gran boato, con derroche. ❙ «Lo segundo fue matricular a Mari Puri y Milagritos en uno de esos colegios a todo tren...» María Antonia Valls, Tres relatos de diario. ❙ «...una rubia platino que vivía a todo tren en el… …   Diccionario del Argot "El Sohez"

  • tren — 1. ⊕ en tren de. Calco censurable de la expresión francesa en train de, que significa ‘en situación de o en vías de’ y se usa sobre todo en los países del Río de la Plata: ⊕ «Con respecto a otras empresas en tren de privatización, [...]… …   Diccionario panhispánico de dudas

  • tren — trȅn m DEFINICIJA vrlo kratak odsječak vremena, najkraći dio vremena, predodžba o vremenu potrebnom da se trepne okom; časak, mah, trenutak FRAZEOLOGIJA iz trena, u tren iz časa u čas, neprestano i velikom brzinom; u prvi tren, u prvom trenu… …   Hrvatski jezični portal

  • tren — I {{/stl 13}}{{stl 8}}rz. mnż I, D. u, Mc. trennie {{/stl 8}}{{stl 7}} utwór literacki, wokalny, muzyczny o nastroju poważnym, elegijnym, żałobnym, którego tematem jest opiewanie osoby zmarłej, opłakiwanie jej śmierci : {{/stl 7}}{{stl 10}}Tren… …   Langenscheidt Polski wyjaśnień

  • Tren — Tren, n. [See {Treen} wooden.] A fish spear. [Obs.] Ainsworth. [1913 Webster] …   The Collaborative International Dictionary of English

  • tren — Mot Monosíl·lab Nom masculí …   Diccionari Català-Català

  • tren — vb., præt. af trine …   Dansk ordbog

  • tren — tren, trenail see tree, treen, treenail …   Useful english dictionary

  • tren — (Del fr. train.) ► sustantivo masculino 1 Conjunto articulado de vagones arrastrados por una locomotora: ■ el tren es un medio de transporte cómodo. 2 Conjunto de instrumentos o máquinas dispuestos en serie para una misma operación o servicio: ■… …   Enciclopedia Universal

Share the article and excerpts

Direct link
Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”

We are using cookies for the best presentation of our site. Continuing to use this site, you agree with this.