tranzienţă

TRANZIÉNŢĂ s.f. 1. (livr.) Caracterul a ceea ce este trecător, tranzient (2); efemeritate. 2. (fil.) Devenire continuă a realităţii ce impune o permanentă adaptare a omului la mutaţiile intervenite. [pr.: -zi-en- – Scris şi: transienţă] – După engl. transience.
Trimis de ionel_bufu, 13.07.2006. Sursa: DEX '98

tranziénţă s. f., pl. tranziénţe
Trimis de siveco, 02.06.2008. Sursa: Dicţionar ortografic

TRANZIÉNŢĂ s.f. (Liv.) Caracterul a ceea ce este trecător, tranzient; efemeritate. ♦ Termen folosit în diferite discipline sociale semnificând caracterul instabil, continua devenire a relaţiilor omului cu realitatea înconjurătoare, viteza de modificare a acestor relaţii şi de adaptare a omului la noile relaţii. [pron. -zi-en-, var. transienţă s.f. / cf. it. transienza].
Trimis de LauraGellner, 11.06.2007. Sursa: DN

TRANZIÉNŢĂ s. f. 1. caracterul a ceea ce este tranzient; efemeritate. 2. devenire continuă a realităţii, care impune o permanentă modificare a relaţiilor omului cu realitatea înconjurătoare, o adaptare a acestor relaţii şi a omului la noile condiţii. (< engl. transience)
Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN

Dicționar Român. 2013.

Look at other dictionaries:

  • transienţă — TRANSIÉNŢĂ s.f. v. tranzienţă. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DN …   Dicționar Român

  • tranzient — TRANZIÉNT, Ă, tranzienţi, te, adj. (livr.) 1. Tranzitoriu. 2. Care trece (repede); trecător, efemer. [pr.: zi ent] – Din lat. transiens, tis, engl. transiens. Trimis de ionel bufu, 29.06.2004. Sursa: DEX 98  tranziént ad. m. (sil. i ent) …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”

We are using cookies for the best presentation of our site. Continuing to use this site, you agree with this.