acuzaţie

ACUZÁŢIE, acuzaţii, s.f. Acuzare, învinuire, învinovăţire. – Din fr. accusation, lat. accusatio.
Trimis de ana_zecheru, 06.08.2002. Sursa: DEX '98

ACUZÁŢIE s. 1. acuzare, învinovăţire, învinuire, (livr.) acuză, culpabilizare, incriminare, incriminaţie, (pop.) pâră, (înv.) pârâtură, pricină, prihană. (O acuzaţie neîntemeiată.) 2. (jur.) inculpare, (livr.) incriminare, incriminaţie (Punere sub acuzaţie).
Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonime

acuzáţie s. f. (sil. -ţi-e), art. acuzáţia (sil. -ţi-a), g.-d. art. acuzáţiei; pl. acuzáţii, art. acuzáţiile (sil. -ţi-i-)
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

ACUZÁŢIE s.f. Acuzare, învinuire, învinovăţire. [gen. -iei, var. acuzaţiune s.f. / cf. fr. accusation, lat. accusatio].
Trimis de LauraGellner, 12.10.2004. Sursa: DN

ACUZÁŢIE s. f. acuzare. (< fr. accusation, lat. accusatio)
Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN

Dicționar Român. 2013.

Look at other dictionaries:

  • acuzáţie — s. f. (sil. ţi e), art. acuzáţia (sil. ţi a), g. d. art. acuzáţiei; pl. acuzáţii, art. acuzáţiile (sil. ţi i ) …   Romanian orthography

  • antanagogă — ANTANAGÓGĂ, antanagoge, s.f. Răspuns la o acuzaţie; contraargument. – Din fr. antanagoge. Trimis de ana zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  antanagógă s. f. (sil. mf. ant ), g. d. art. antanagógei; pl. antanagóge Trimis de siveco, 10.08.2004.… …   Dicționar Român

  • incriminare — INCRIMINÁRE, incriminări, s.f. Acţiunea de a incrimina şi rezultatul ei; p. gener. învinuire. învinovăţire, acuzaţie, incriminaţie. [var.: încrimináre s.f.] – v. incrimina. Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  INCRIMINÁRE s. v. acuzare …   Dicționar Român

  • recriminare — RECRIMINÁRE, recriminări, s.f. (livr.) Acţiunea de a recrimina şi rezultatul ei; acuzaţie, insultă, injurie. – v. recrimina. Trimis de IoanSoleriu, 02.07.2004. Sursa: DEX 98  RECRIMINÁRE s. recriminaţie. Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa:… …   Dicționar Român

  • acuzare — ACUZÁRE, acuzări, s.f. Acţiunea de a acuza şi rezultatul ei; învinuire, învinovăţire, acuzaţie, acuză. ♦ (concr.) Parte care acuză la un proces. – v. acuza. Trimis de ana zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  Acuzare ≠ apărare Trimis de siveco, 03 …   Dicționar Român

  • năpastă — NĂPÁSTĂ, năpaste, s.f. 1. Nenorocire mare; pacoste, calamitate. 2. Învinuire nedreaptă, acuzaţie neîntemeiată; calomnie. 3. (înv.) Nedreptate, prigoană, persecuţie. 4. (înv.) Bir pe care îl plăteau în trecut locuitorii unui sat în contul celor… …   Dicționar Român

  • prihană — PRIHÁNĂ, prihane, s.f. (Rar) Faptă care încalcă morala; vină morală, necinste; păcat. ♢ loc. adj. Fără (de) prihană = curat, pur2, nevinovat; cast. – Din ucr. pryhana. Trimis de ana zecheru, 17.11.2008. Sursa: DEX 98  PRIHÁNĂ s. v. abatere,… …   Dicționar Român

  • pârâtură — PÂRÂTÚRĂ, pârâturi, s.f. (înv.) Pâră (1); acuzaţie, învinuire. – Pârî + suf. tură. Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  PÂRÂTÚRĂ s. v. acuzare, acuzaţie, învinovă ţire, învinuire. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime  pârâtúră …   Dicționar Român

  • pâră — PẤRĂ, pâre, s.f. 1. Plângere făcută împotriva cuiva; reclamaţie. ♦ Acuzaţie, învinuire. 2. Denunţ. 3. Calomnie, defăimare; clevetire, bârfeală. 4. (înv. şi reg.) Proces, judecată. [pl. şi: pâri] – Din pârî (derivat regresiv). Trimis de valeriu,… …   Dicționar Român

  • ridica — RIDICÁ, ridíc, vb. I. I. tranz. 1. A lua de jos şi a duce în sus (susţinând cu forţa braţelor, cu spatele etc.); a sălta. ♢ expr. A ridica mănuşa = a primi o provocare. A ridica paharul (sau cupa, rar, un toast) = a închina în cinstea cuiva. ♦ A… …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”

We are using cookies for the best presentation of our site. Continuing to use this site, you agree with this.