supăra
- SUPĂRÁ, súpăr, vb. I. 1. refl. şi tranz. A avea sau a provoca cuiva o neplăcere; a (se) mâhni, a (se) necăji, a (se) amărî, a (se) întrista. 2. tranz. A stingheri, a incomoda, a deranja, a stânjeni. ♦ A chinui, a provoca o durere (fizică uşoară); a jena. 3. refl. şi tranz. A (se) întărâta, a (se) mânia, a (se) irita. – lat. superare "a întrece", "a învinge".Trimis de claudia, 13.09.2007. Sursa: DEX '98A (se) supăra ≠ a (se) împăcaTrimis de siveco, 03.08.2004. Sursa: AntonimeSUPĂRÁ vb. 1. (pop. şi fam.) a se burzului, (prin Mold.) a(-i) bănui, (Transilv.) a se spulbera, (fam.) a se îmbufna, a se zborşi, (fam. fig.) a se zbârli, (arg.) a se şucări. (S-a supăra tare pe el.) 2. v. certa. 3. v. înciuda. 4. v. mâhni. 5. v. nemulţumi. 6. v. enerva. 7. v. deranja. 8. a se ofensa, (livr. şi fam.) a se ofusca, (fam. fig.) a se şifona. (Ce te-ai supăra aşa?!) 9. v. jena. 10. v. chinui.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: SinonimeSUPĂRÁ vb. v. asupri, bate, birui, conjura, cotropi, exploata, implora, invada, împila, împovăra, încălca, înfrânge, întrece, învinge, năpădi, năpăstui, oprima, oropsi, persecuta, plictisi, prigoni, sătura, tiraniza, urgisi, urî.Trimis de siveco, 25.09.2008. Sursa: Sinonimesupărá vb., ind. prez. 1 sg. súpăr, 3 sg. şi pl. súpărăTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficA SUPĂRÁ súpăr tranz. 1) A face să se supere; a mânia. 2) A nu lăsa să lucreze normal sau să se odihnească în linişte. 3) (despre încălţăminte şi despre îmbrăcăminte) A incomoda la mişcare. Mă supără un pantof. /<lat. superareTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXA SE SUPĂRÁ mă súpăr intranz. A-şi manifesta nemulţumirea (faţă de acţiunile sau vorbele cuiva) printr-o atitudine rezervată sau ostilă; a se mânia. ♢ supăra foc a se supăra foarte tare. /<lat. superareTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXsupărá (-r, -at), vb. 1. (înv.) A întrece, a obosi, a învinge: pe unii i-au supărat cu pedeapsă (n. Costin); supărat de străinătate (S. Ludescu). – 2. A împovăra, a îngreuna. – 3. A stingheri. – 4. A necăji, a amărî. – 5. A plictisi, a urî. – 6. (refl., înv.) A se plictisi, a se obosi, a nu mai putea. – 7. (refl.) a se înfuria, a se întărîta, a se înverşuna. – Mr. şupăr(are) "a-şi rîde de". lat. sŭpĕrāre "a depăşi, a întrece" (Cipariu, gram., 33; Cihac, I, 19; Philippide, Principii, 48; Şeineanu, Semasiol., 126; Puşcariu 1096; Pascu, I, 164; REW 8458; Bogrea, Dacor., III, 415), cf. it. soprare, prov., cat., sp., port. sobrar. Din sensul de "a întrece" s-a dezvoltat cel de "a lua prea mult în seamă" sau "a avea mai mult decît se poate suporta"; cf. pentru evoluţia semantică fr. outrer "a trece mai departe" şi "a insulta" (Candrea), fr. excéder "a întrece" şi "a obosi", ca şi asupri. Celelalte explicaţii nu sînt convingătoare din sl. sąprĭ "adversar" (Miklosich, Slaw. Elem., 48; Cihac, II, 380); din rut. supra "ceartă" (Domaschke 114), de la un rut. *suprati "care din nefericire nu a putut fi întîlnit" (Byhan 341); de la asupra (Creţu 372). Der. supăr, s.n. (înv., oboseală, trudă, necaz, chin); supărăcios, adj. (care se supără; stingheritor); supărăciune, s.f. (boală la oi; cf. cotonogeală); supăralnic (var. supărelnic), adj. (iritabil, irascibil); supărare, s.f. (necaz, neplăcere, belea; amărăciune, contrarietate; tristeţe; Trans., epilepsie); supărător, adj. (care supără, neplăcut, stingheritor); nesupărat, adj. (liber, nestînjenit).Trimis de blaurb, 11.02.2009. Sursa: DER
Dicționar Român. 2013.
Look at other dictionaries:
SUPARA — Indiae intra Gangem urbs, teste Ptolemaeô. Uppara viderur Arriano … Hofmann J. Lexicon universale
supara — is., esk., Far. si + pāre Osmanlı İmparatorluğu nda okul kitaplarının genel adı … Çağatay Osmanlı Sözlük
Complejo Supara Cataratas — (Пуэрто Игуасу,Аргентина) Категория отеля: Адрес: Palo Rosa Sin numero, 3 … Каталог отелей
supărare — SUPĂRÁRE, supărări, s.f. Faptul de a (se) supăra. 1. Neplăcere, necaz, suferinţă; nevoie, neajuns, lipsă. ♢ expr. Să nu ţi (sau să nu vă) fie cu supărare sau dacă (sau de) nu ţi ar (sau v ar) fi cu supărare, formulă de politeţe prin care se… … Dicționar Român
supărător — SUPĂRĂTÓR, OÁRE, supărători, oare, adj. (Şi adverbial) Care supără, contrariază, deranjează; jenant, neplăcut. ♦ Plicticos, plictisitor. – Supăra + suf. ător. Trimis de claudia, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 SUPĂRĂTÓR adj. 1. v. neplăcut. 2. v.… … Dicționar Român
jena — JENÁ, jenez, vb. I. 1. tranz. (Despre obiecte de îmbrăcăminte sau încălţăminte) A strânge, a apăsa, a roade, a supăra. ♦ fig. A stânjeni, a deranja, a incomoda. 2. refl. A avea un sentiment de reţinere faţă de ceva; a se ruşina, a se sfii. – Din… … Dicționar Român
ofensa — OFENSÁ, ofensez, vb. I. tranz. A aduce cuiva o ofensă; a insulta, a jigni, a vexa. ♦ refl. (fam.) A se supăra, a reacţiona ca un om jignit, căruia i s a adus o ofensă; a se ofusca. – Din fr. offenser. Trimis de cata, 02.05.2004. Sursa: DEX 98 … … Dicționar Român
supărăcios — SUPĂRĂCIÓS, OÁSĂ, supărăcioşi, oase, adj. 1. Care se supără uşor, care nu ştie de glumă; susceptibil; iritabil, irascibil. 2. (Rar) Care pricinuieşte supărare; neplăcut. 3. (Rar) Întristat, amărât, necăjit. – Supăra + suf. ăcios. Trimis de… … Dicționar Român
susceptibil — SUSCEPTÍBIL, Ă, susceptibili, e, adj. 1. (Despre oameni) Care se supără repede, supărăcios. 2. Capabil, în stare să... 3. (Despre lucruri) Care poate suferi modificări, care poate lua diferite forme, care poate fi lucrat în diferite feluri. – Din … Dicționar Român
şifona — ŞIFONÁ, şifonez, vb. I. tranz. şi refl. A face să şi piardă sau a şi pierde netezimea; a (se) mototoli, a (se) boţi. ♦ fig. (fam.) A (se) supăra, a (se) bosumfla. – Din fr. chiffonner. Trimis de LauraGellner, 29.04.2004. Sursa: DEX 98 A şifona… … Dicționar Român
