supăra

SUPĂRÁ, súpăr, vb. I. 1. refl. şi tranz. A avea sau a provoca cuiva o neplăcere; a (se) mâhni, a (se) necăji, a (se) amărî, a (se) întrista. 2. tranz. A stingheri, a incomoda, a deranja, a stânjeni. ♦ A chinui, a provoca o durere (fizică uşoară); a jena. 3. refl. şi tranz. A (se) întărâta, a (se) mânia, a (se) irita. – lat. superare "a întrece", "a învinge".
Trimis de claudia, 13.09.2007. Sursa: DEX '98

A (se) supăra ≠ a (se) împăca
Trimis de siveco, 03.08.2004. Sursa: Antonime

SUPĂRÁ vb. 1. (pop. şi fam.) a se burzului, (prin Mold.) a(-i) bănui, (Transilv.) a se spulbera, (fam.) a se îmbufna, a se zborşi, (fam. fig.) a se zbârli, (arg.) a se şucări. (S-a supăra tare pe el.) 2. v. certa. 3. v. înciuda. 4. v. mâhni. 5. v. nemulţumi. 6. v. enerva. 7. v. deranja. 8. a se ofensa, (livr. şi fam.) a se ofusca, (fam. fig.) a se şifona. (Ce te-ai supăra aşa?!) 9. v. jena. 10. v. chinui.
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

SUPĂRÁ vb. v. asupri, bate, birui, conjura, cotropi, exploata, implora, invada, împila, împovăra, încălca, înfrânge, întrece, învinge, năpădi, năpăstui, oprima, oropsi, persecuta, plictisi, prigoni, sătura, tiraniza, urgisi, urî.
Trimis de siveco, 25.09.2008. Sursa: Sinonime

supărá vb., ind. prez. 1 sg. súpăr, 3 sg. şi pl. súpără
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

A SUPĂRÁ súpăr tranz. 1) A face să se supere; a mânia. 2) A nu lăsa să lucreze normal sau să se odihnească în linişte. 3) (despre încălţăminte şi despre îmbrăcăminte) A incomoda la mişcare. Mă supără un pantof. /<lat. superare
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

A SE SUPĂRÁ mă súpăr intranz. A-şi manifesta nemulţumirea (faţă de acţiunile sau vorbele cuiva) printr-o atitudine rezervată sau ostilă; a se mânia. ♢ supăra foc a se supăra foarte tare. /<lat. superare
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

supărá (-r, -at), vb. 1. (înv.) A întrece, a obosi, a învinge: pe unii i-au supărat cu pedeapsă (n. Costin); supărat de străinătate (S. Ludescu). – 2. A împovăra, a îngreuna. – 3. A stingheri. – 4. A necăji, a amărî. – 5. A plictisi, a urî. – 6. (refl., înv.) A se plictisi, a se obosi, a nu mai putea. – 7. (refl.) a se înfuria, a se întărîta, a se înverşuna. – Mr. şupăr(are) "a-şi rîde de". lat. sŭpĕrāre "a depăşi, a întrece" (Cipariu, gram., 33; Cihac, I, 19; Philippide, Principii, 48; Şeineanu, Semasiol., 126; Puşcariu 1096; Pascu, I, 164; REW 8458; Bogrea, Dacor., III, 415), cf. it. soprare, prov., cat., sp., port. sobrar. Din sensul de "a întrece" s-a dezvoltat cel de "a lua prea mult în seamă" sau "a avea mai mult decît se poate suporta"; cf. pentru evoluţia semantică fr. outrer "a trece mai departe" şi "a insulta" (Candrea), fr. excéder "a întrece" şi "a obosi", ca şi asupri. Celelalte explicaţii nu sînt convingătoare din sl. sąprĭ "adversar" (Miklosich, Slaw. Elem., 48; Cihac, II, 380); din rut. supra "ceartă" (Domaschke 114), de la un rut. *suprati "care din nefericire nu a putut fi întîlnit" (Byhan 341); de la asupra (Creţu 372). Der. supăr, s.n. (înv., oboseală, trudă, necaz, chin); supărăcios, adj. (care se supără; stingheritor); supărăciune, s.f. (boală la oi; cf. cotonogeală); supăralnic (var. supărelnic), adj. (iritabil, irascibil); supărare, s.f. (necaz, neplăcere, belea; amărăciune, contrarietate; tristeţe; Trans., epilepsie); supărător, adj. (care supără, neplăcut, stingheritor); nesupărat, adj. (liber, nestînjenit).
Trimis de blaurb, 11.02.2009. Sursa: DER

Dicționar Român. 2013.

Look at other dictionaries:

  • SUPARA — Indiae intra Gangem urbs, teste Ptolemaeô. Uppara viderur Arriano …   Hofmann J. Lexicon universale

  • supara — is., esk., Far. si + pāre Osmanlı İmparatorluğu nda okul kitaplarının genel adı …   Çağatay Osmanlı Sözlük

  • Complejo Supara Cataratas — (Пуэрто Игуасу,Аргентина) Категория отеля: Адрес: Palo Rosa Sin numero, 3 …   Каталог отелей

  • supărare — SUPĂRÁRE, supărări, s.f. Faptul de a (se) supăra. 1. Neplăcere, necaz, suferinţă; nevoie, neajuns, lipsă. ♢ expr. Să nu ţi (sau să nu vă) fie cu supărare sau dacă (sau de) nu ţi ar (sau v ar) fi cu supărare, formulă de politeţe prin care se… …   Dicționar Român

  • supărător — SUPĂRĂTÓR, OÁRE, supărători, oare, adj. (Şi adverbial) Care supără, contrariază, deranjează; jenant, neplăcut. ♦ Plicticos, plictisitor. – Supăra + suf. ător. Trimis de claudia, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  SUPĂRĂTÓR adj. 1. v. neplăcut. 2. v.… …   Dicționar Român

  • jena — JENÁ, jenez, vb. I. 1. tranz. (Despre obiecte de îmbrăcăminte sau încălţăminte) A strânge, a apăsa, a roade, a supăra. ♦ fig. A stânjeni, a deranja, a incomoda. 2. refl. A avea un sentiment de reţinere faţă de ceva; a se ruşina, a se sfii. – Din… …   Dicționar Român

  • ofensa — OFENSÁ, ofensez, vb. I. tranz. A aduce cuiva o ofensă; a insulta, a jigni, a vexa. ♦ refl. (fam.) A se supăra, a reacţiona ca un om jignit, căruia i s a adus o ofensă; a se ofusca. – Din fr. offenser. Trimis de cata, 02.05.2004. Sursa: DEX 98 … …   Dicționar Român

  • supărăcios — SUPĂRĂCIÓS, OÁSĂ, supărăcioşi, oase, adj. 1. Care se supără uşor, care nu ştie de glumă; susceptibil; iritabil, irascibil. 2. (Rar) Care pricinuieşte supărare; neplăcut. 3. (Rar) Întristat, amărât, necăjit. – Supăra + suf. ăcios. Trimis de… …   Dicționar Român

  • susceptibil — SUSCEPTÍBIL, Ă, susceptibili, e, adj. 1. (Despre oameni) Care se supără repede, supărăcios. 2. Capabil, în stare să... 3. (Despre lucruri) Care poate suferi modificări, care poate lua diferite forme, care poate fi lucrat în diferite feluri. – Din …   Dicționar Român

  • şifona — ŞIFONÁ, şifonez, vb. I. tranz. şi refl. A face să şi piardă sau a şi pierde netezimea; a (se) mototoli, a (se) boţi. ♦ fig. (fam.) A (se) supăra, a (se) bosumfla. – Din fr. chiffonner. Trimis de LauraGellner, 29.04.2004. Sursa: DEX 98  A şifona… …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”

We are using cookies for the best presentation of our site. Continuing to use this site, you agree with this.