scâncet


scâncet
SCẤNCET, scâncete, s.n. Plâns înăbuşit, slab şi întretăiat (specific copiilor mici); scânceală, scâncitură, scâncit. ♦ Vaiet (de păsări, de animale); scheunat. – Scânci + suf. -et.
Trimis de IoanSoleriu, 13.09.2007. Sursa: DEX '98

SCÂNCET s. 1. v. scâncit. 2. (peior.) smiorcăială, smiorcăit. (Termină cu scâncetele!) 3. v. geamăt.
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

scâncet s. n., pl. scâncete
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

SCÂNCET scâncete n. Sunet jalnic întretăiat emis de unele fiinţe. /a scânci + suf. scâncetet
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

Dicționar Român. 2013.

Look at other dictionaries:

  • scânceală — SCÂNCEÁLĂ, scânceli, s.f. Faptul de a (se) scânci; scâncit; p. ext. scâncet. – Scânci + suf. eală. Trimis de IoanSoleriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  SCÂNCEÁLĂ s. v. geamăt, scâncet, scâncit, tânguire, vaier, vaiet. Trimis de siveco, 13.09.2007.… …   Dicționar Român

  • scâncit — SCÂNCÍT1 s.n. Faptul de a (se) scânci; scânceală; p. ext. scâncet. – v. scânci. Trimis de IoanSoleriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  SCÂNCÍT2, Ă, scânciţi, te, adj. 1. (Mai ales despre copii) Care scânceşte. 2. (Despre sunete, glas etc) Tânguitor,… …   Dicționar Român

  • scâncitură — SCÂNCITÚRĂ, scâncituri, s.f. Scâncet. – Scânci + suf. tură. Trimis de RACAI, 07.12.2003. Sursa: DEX 98  SCÂNCITÚRĂ s. v. geamăt, scâncet, scâncit, tânguire, vaier, vaiet. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime  scâncitúră s. f., g. d.… …   Dicționar Român

  • cherţăneală — cherţăneálă, cherţănéli, s.f. (reg.) 1. (despre şoareci) chiţcăială. 2. (despre copii) scâncet. Trimis de blaurb, 04.04.2006. Sursa: DAR …   Dicționar Român

  • geamăt — GEÁMĂT, gemete, s.n. Sunete nearticulate scoase de o fiinţă care simte o durere (fizică sau morală). ♦ fig. Freamăt, murmur, vuiet (al unor elemente ale naturii). [var.: gémăt, gémet s.n.] – lat. gemitus. Trimis de gall, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 …   Dicționar Român

  • miercăit — MIERCĂÍT, miercăituri, s.n. Geamăt, scâncet. Trimis de gall, 10.04.2008. Sursa: DLRM …   Dicționar Român

  • orăcăire — ORĂCĂÍRE, orăcăiri, s.f. Acţiunea de a orăcăi şi rezultatul ei; orăcăit. ♦ (fam.) Scâncet de copil mic. – v. orăcăi. Trimis de ionel bufu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  ORĂCĂÍRE s. v. orăcăit. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime … …   Dicționar Român

  • orăcăit — ORĂCĂÍT, orăcăituri, s.n. Acţiunea de a orăcăi şi rezultatul ei; strigăt caracteristic broaştei; orăcăială, orăcăire. ♦ fig. Amestec de voci, gălăgie. ♦ (fam.) Plânset, scâncet de copil mic. – v. orăcăi. Trimis de ionel bufu, 13.09.2007. Sursa:… …   Dicționar Român

  • smicurare — smicuráre, smicurări, s.f. 1. (înv.) sfărâmare, zobire. 2. (reg.) plânset întretăiat şi înăbuşit de copil; scâncet. 3. (reg.) tristeţe. Trimis de blaurb, 18.12.2006. Sursa: DAR …   Dicționar Român

  • smicureală — smicureálă, smicuréli, s.f. (reg.) 1. operaţie de desfacere a boabelor de pe ştiuleţi. 2. plânset înăbuşit şi întretăit de copil; scâncet. Trimis de blaurb, 18.12.2006. Sursa: DAR …   Dicționar Român


Share the article and excerpts

Direct link
Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”

We are using cookies for the best presentation of our site. Continuing to use this site, you agree with this.