risipitor


risipitor
RISIPITÓR, -OÁRE, risipitori, -oare, adj. 1. Care îşi risipeşte averea, bunurile; cheltuitor. 2. (înv.) Care produce ruină; nimicitor, distrugător. – Risipi + suf. -tor.
Trimis de IoanSoleriu, 13.09.2007. Sursa: DEX '98

Risipitor ≠ avar, econom, strângător
Trimis de siveco, 03.08.2004. Sursa: Antonime

RISIPITÓR adj. v. devastator, dezastruos, distructiv, distrugător, nimicitor, pus-tiitor, ruinător.
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

RISIPITÓR adj., s. v. cheltuitor.
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

risipitór adj. m., pl. risipitóri; f. sg. şi pl. risipitoáre
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

RISIPIT//ÓR risipitoroáre (risipitoróri, risipitoroáre) şi substantival . Care risipeşte; cheltuitor. /a risipi + suf. risipitortor
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

Dicționar Român. 2013.

Look at other dictionaries:

  • prodig — PRODÍG, Ă, prodigi, ge, adj. (livr.) Risipitor, cheltuitor. – Din fr. prodigue, lat. prodigus. Trimis de oprocopiuc, 19.04.2004. Sursa: DEX 98  PRODÍG adj., s. v. cheltuitor, risipitor. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime …   Dicționar Român

  • cheltuitor — CHELTUITÓR, OÁRE, cheltuitori, oare, adj., s.m. şi f. (Persoană) care cheltuieşte mult şi fără rost; (om) risipitor. [pr.: tu i ] – Cheltui + suf. tor. Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  Cheltuitor ≠ avar, econom, strângător Trimis de …   Dicționar Român

  • Anatol E. Baconsky — Infobox Writer name = Anatol E. Baconsky caption = pseudonym = birthdate = birth date|1925|6|16|mf=y birthplace = Cofa deathdate = death date and age|1977|3|4|1925|6|16|mf=y deathplace = Bucharest occupation = poet, translator, journalist,… …   Wikipedia

  • cheltui — CHELTUÍ, cheltuiesc, vb. IV. tranz. 1. A da o sumă de bani pentru a cumpăra sau a plăti ceva, pentru a ajuta pe cineva etc.; (peior.) a risipi, a irosi banii pe ceva, cu cineva etc. 2. A consuma, a folosi energie, timp etc. – Din magh. költeni.… …   Dicționar Român

  • hierochuntica — MẤNĂ, mâini, s.f. I. 1. Fiecare din cele două membre superioare ale corpului omenesc, de la umăr până la vârful degetelor, în special partea de la extremitatea antebraţului, care se termină cu cele cinci degete. ♢ loc. adj. De mână = a) făcut cu… …   Dicționar Român

  • lux — LUX1, lucşi, s.m. Unitate de măsură a iluminării, egală cu iluminarea unei suprafeţe care primeşte un flux luminos de un lumen, repartizat uniform pe un metru pătrat. – Din fr. lux. Trimis de ana zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  LUX2, (rar)… …   Dicționar Român

  • prădător — PRĂDĂTÓR, OÁRE, prădători, oare, s.m. şi f. 1. (Rar) Persoană care pradă, care jefuieşte; jefuitor; hoţ. 2. (reg.) Om risipitor, cheltuitor. – Prăda + suf. ător. Trimis de oprocopiuc, 05.04.2004. Sursa: DEX 98  PRĂDĂTÓR adj., s. v. cheltuitor,… …   Dicționar Român

  • risipelnic — RISIPÉLNIC, Ă, risipelnici, ce, adj. (Rar) Risipitor. – Risipi + suf. elnic. Trimis de IoanSoleriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  RISIPÉLNIC adj., s. v. cheltuitor, risipitor. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime  risipélnic adj …   Dicționar Român

  • spart — SPART1 s.n. 1. Spargere. 2. (pop.) Sfârşit, încheiere a unei activităţi. ♢ expr. A ajunge la spartul târgului (sau iarmarocului) = a ajunge undeva prea târziu, când lucrurile sunt pe lichidate (lichida). – v. sparge. Trimis de LauraGellner, 13.09 …   Dicționar Român

  • împrăştietor — ÎMPRĂŞTIETÓR, OÁRE, împrăştietori, oare, adj. 1. (Rar) Care împrăştie; care difuzează. 2. (înv.) Risipitor. [pr.: ti e ] – Împrăştia + suf. tor. Trimis de valeriu, 25.04.2003. Sursa: DEX 98  ÎMPRĂŞTIETÓR adj., s. v. cheltuitor, risipitor …   Dicționar Român


Share the article and excerpts

Direct link
Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”

We are using cookies for the best presentation of our site. Continuing to use this site, you agree with this.