risipi


risipi
RISIPÍ, risipesc, vb. IV. 1. tranz. şi refl. A arunca sau a cădea în toate părţile; a (se) împrăştia. 2. tranz. A cheltui fără socoteală; a irosi bani, averi. 3. refl. (Despre oameni) A se răspândi în toate părţile; a se răzleţi, a se răsfira. ♦ tranz. A face să plece din locul unde s-au adunat; a împrăştia. ♦ tranz. şi refl. A (se) răspândi, a (se) propaga o ştire, un zvon etc. ♦ tranz. A pune pe fugă, a respinge, a înfrânge o armată, o ceată de vrăjmaşi etc. 4. refl. (Despre nori, ceaţă, aburi etc.) A se destrăma, a dispărea, a pieri. 5. refl. şi tranz. A (se) destrăma, a (se) prăbuşi, a (se) nărui, a (se) surpa. ♦ A (se) nimici, a (se) distruge; a (se) prăpădi. 6. tranz. A face să dispară, a înlătura, a îndepărta o grijă, o durere, un gând. – Din bg. razsipja, scr. rasipati.
Trimis de RACAI, 22.11.2003. Sursa: DEX '98

A risipi ≠ a aduna, a economisi, a grămădi, a strânge
Trimis de siveco, 04.11.2008. Sursa: Antonime

A se risipi ≠ a se grămădi
Trimis de siveco, 25.01.2007. Sursa: Antonime

RISIPÍ vb. 1. v. împrăştia. 2. a (se) împrăştia, a (se) răspândi, a (se) răzleţi, (pop.) a (se) năsădi, (înv. şi reg.) a (se) sparge, a (se) spărgălui, (prin Olt. şi Ban.) a (se) sprânji, (înv.) a (se) scociorî, a (se) scodoli. (I s-a risipi întreaga turmă.) 3. a împrăştia, a spulbera, a vântura, (înv.) a spârcui. (A-i risipi pe duşmani în cele patru zări.) 4. a (se) destrăma, a (se) împrăştia, a (se) spulbera, (Olt.) a (se) vărzui, (înv.) a (se) răşchira, (pop. fig.) a (se) răzbuna. (După ploaie, norii s-au risipi.) 5. a se împrăştia, a se ridica. (Ceaţa s-a risipi.) 6. a dispărea, a pieri. (Noaptea s-a risipi.) 7. a împrăştia, a spulbera, (pop.) a zburătăci. (Vântul risipi frunzele.) 8. v. răspândi. 9. a (se) împrăştia, a (se) răspândi, a (se) revărsa, a (se) vărsa. (Soarele risipi o căldură plăcută.) 10. a îndepărta, a spulbera. (I-a risipi toată temerea.) 11. v. cheltui. 12. v. irosi. 13. v. dărâma.
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

RISIPÍ vb. v. distruge, nimici, potopi, prăpădi, sfărâma, zdrobi, zvânta.
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

risipí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. risipésc, imperf. 3 sg. risipeá; conj. prez. 3 sg. şi pl. risipeáscă
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

A RISIP//Í risipiésc tranz. 1) A face să se risipească. 2) (bunuri materiale) A folosi în mod nechibzuit; a irosi; a cheltui. risipi averea. /<bulg. razsipja, sb. rasipati
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

A SE RISIP//Í se risipiéşte intranz. 1) A se răspândi în diferite direcţii sau pe un spaţiu mai mare; a se dispersa; a se împrăştia. 2) (despre construcţii) A cădea la pământ, desfăcându-se în bucăţi. 3) (despre nori, ceaţă etc.) A se împrăştia treptat, răsfirându-se; a se spulbera. 4) fig. (despre vise, iluzii, idealuri etc.) A înceta să mai existe; a se spulbera. /<bulg. razsipja, sb. rasipati
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

risipí (risipésc, risipít), vb.1. A dispersa, a împrăştia. – 2. A izgoni, a fugări. – 3. A cheltui, a toca. – 4. A face praf, a distruge. – 5. A irosi, a prăpădi. – var. rîsipi, răsipi. sl. rasypati (Miklosich, Slaw. Elem., 42; Cihac, II, 213; Conev 79). Der. risip, s.n. (înv., ruină); risipă, s.f. (ruină; stricăciune, desfacere; dezordine; prăpăd); risipitor, adj. (cheltuitor, distrugător). Din rom. provin ucr. prisipati (Bogaci), săs. rissipin.
Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DER

Dicționar Român. 2013.

Look at other dictionaries:

  • împrăştia — ÎMPRĂŞTIÁ, împrắştii, vb. I. 1. tranz. şi refl. A face să plece sau să fugă ori a pleca, a fugi în toate părţile; a (se) risipi, a (se) răspândi, a (se) răzleţi. ♦ p. anal. A (se) risipi prin cădere, prin rupere, prin răsturnare. ♦ tranz. fig. A… …   Dicționar Român

  • spulbera — SPULBERÁ, spúlber, vb. I. Tranz şi refl. 1. A (se) ridica în vârtej şi a (se) duce departe (împrăştiindu se); a (se) risipi, a (se) împrăştia. 2. fig. A (se) nimici, a (se) distruge. – lat. *expulverare. Trimis de LauraGellner, 25.07.2004. Sursa …   Dicționar Român

  • cheltui — CHELTUÍ, cheltuiesc, vb. IV. tranz. 1. A da o sumă de bani pentru a cumpăra sau a plăti ceva, pentru a ajuta pe cineva etc.; (peior.) a risipi, a irosi banii pe ceva, cu cineva etc. 2. A consuma, a folosi energie, timp etc. – Din magh. költeni.… …   Dicționar Român

  • irosi — IROSÍ, irosesc, vb. IV. tranz. şi refl. A (se) consuma făcând risipă, a (se) cheltui în mod uşuratic, a (se) împrăştia în exces; a (se) pierde, a (se) risipi. ♦ refl. (Despre oameni) A depune eforturi (mari şi) inutile într o anumită direcţie. –… …   Dicționar Român

  • prodiga — PRODIGÁ, prodíg, vb. I. tranz. (livr.) A cheltui fără măsură, a risipi; a acorda cu generozitate, a dărui din belşug. – Din fr. prodiguer. Trimis de oprocopiuc, 19.04.2004. Sursa: DEX 98  PRODIGÁ vb. v. arunca, azvârli, cheltui, irosi, împrăştia …   Dicționar Român

  • răspândi — RĂSPÂNDÍ, răspândesc, vb. IV. 1. refl. (Despre lumină, căldură etc.) A se împrăştia în toate părţile sub formă de unde, emanaţii, vapori etc.; a se degaja. ♦ tranz. A transmite, a propaga lumină, căldură etc. 2. refl. (Despre ştiri, veşti,… …   Dicționar Român

  • sparge — SPÁRGE, sparg, vb. III. 1. tranz. şi refl. A (se) preface în bucăţi, în cioburi; a face să plesnească sau a plesni, a (se) crăpa. ♢ expr. (refl.) A se sparge în capul cuiva, se spune despre cineva obligat să suporte consecinţele neplăcute ale… …   Dicționar Român

  • toca — TOCÁ, toc, vb. I. 1. tranz. A tăia în bucăţi foarte mărunte. 2. tranz. fig. (fam.) A cheltui fără chibzuială, a risipi bani, averi. ♦ A duce pe cineva la ruină, obligându l la cheltuieli nechibzuite; a face pe cineva să sărăcească. 3. intranz.,… …   Dicționar Român

  • afierosi — AFIEROSÍ, afierosesc, vb. IV. (înv.) 1. tranz. A risipi o avere, un bun etc. 2. refl. A se dedica, a se consacra. [pr.: fi e ] – Din ngr. afieróno (aor. afiérosa). Trimis de ana zecheru, 26.08.2002. Sursa: DEX 98  AFIEROSÍ …   Dicționar Român

  • destrăma — DESTRĂMÁ, destrám, vb. I. 1. refl. (Despre ţesături sau obiecte ţesute) A se zdrenţui prin desfacerea neregulată şi ruperea firelor datorită uzurii sau unei utilizări necorespunzătoare; a se rupe. ♢ tranz. A destrăma o ţesătură. ♦ fig. A se… …   Dicționar Român


Share the article and excerpts

Direct link
Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”

We are using cookies for the best presentation of our site. Continuing to use this site, you agree with this.