balamale


balamale
BALAMÁLE s. pl. v. articulaţie, încheietură.
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

Dicționar Român. 2013.

Look at other dictionaries:

  • balama — BALAMÁ, balamale, s.f. Mic dispozitiv metalic format din două piese articulate pe un ax, dintre care cel puţin una se învârteşte după montare în jurul axului, spre a permite unei uşi, unei ferestre, unui capac de ladă etc. să se închidă şi să se… …   Dicționar Român

  • triptic — TRIPTÍC, triptice, s.n. Tablou compus din trei părţi separate (prinse în balamale în aşa fel încât părţile laterale să se închidă peste cea din mijloc), pe care sunt pictate scene sacre şi chipuri de sfinţi, de zei etc. sau sunt scrise, sub formă …   Dicționar Român

  • strânge — STRẤNGE, strâng, vb. III. I. 1. tranz. A trage tare de capetele unei sfori, ale unei curele etc. înnodate sau înfăşurate în jurul cuiva sau a ceva, spre a lega ori a închide, a fixa etc. (mai) bine; a face ca o legătură să fie mai strâmtă. ♢ expr …   Dicționar Român

  • sări — SĂRÍ, sar, vb. IV. intranz. I. (Despre fiinţe) 1. A se desprinde de la pământ, avântându se în sus printr o mişcare bruscă, şi a reveni în acelaşi loc; a sălta. ♦ A dansa, a ţopăi, a zburda. ♢ expr. (tranz.) Sare tontoroiul (sau drăgaica), se… …   Dicționar Român

  • balamá — s. f., art. balamáua, g. d. art. balamálei; pl. balamále …   Romanian orthography

  • articulaţie — ARTICULÁŢIE, articulaţii, s.f. 1. Legătură între două sau mai multe oase (prin intermediul ligamentelor); locul acestei legături; încheietură. ♦ Legătură mobilă a segmentelor unui animal artropod. ♦ Legătură între două sau mai multe corpuri… …   Dicționar Român

  • ieşi — IEŞÍ, ies, vb. IV. intranz. 1. A părăsi un loc, o încăpere, un spaţiu închis, limitat, plecând afară; a trece din interior în exterior. ♢ expr. A ieşi afară = a defeca (2). A i ieşi (cuiva) înainte sau a ieşi în calea cuiva = a întâmpina pe… …   Dicționar Român

  • poartă — POÁRTĂ, porţi, s.f. 1. Deschidere amenajată într un zid, într un gard etc. în care s au prins cu balamale tăblii de lemn, de fier etc. pentru a permite accesul din interior în exterior şi invers; deschizătura împreună cu tăbliţa, cu balamalele… …   Dicționar Român

  • pârâi — PÂRÂÍ, pers. 3 pấrâie, vb. IV. intranz. 1. (Despre corpuri tari, dure, neelastice) A produce un zgomot surd, uşor prelungit, prin rupere, frângere, tăiere, zdrobire etc.; a trosni, a pocni. 2. (Despre încheieturi, p. ext. despre oase) A produce… …   Dicționar Român

  • troiţă — TRÓIŢĂ, troiţe, s.f. Cruce mare de lemn sau de piatră (împodobită cu picturi, sculpturi, inscripţii şi uneori încadrată de o mică construcţie), aşezată la răspântii, pe lângă fântâni sau în locuri legate de un eveniment. ♦ Icoană, formată din… …   Dicționar Român


Share the article and excerpts

Direct link
Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”

We are using cookies for the best presentation of our site. Continuing to use this site, you agree with this.