revelaţie


revelaţie
REVELÁŢIE, revelaţii, s.f. Dezvăluire, descoperire (neaşteptată) a unui fenomen neobservat, a unui adevăr ascuns; p. ext. lucru revelat. ♢ expr. A fi o revelaţie = a depăşi aşteptările, a surprinde în chip neaşteptat (şi plăcut). ♦ (În concepţiile religioase) Fenomen prin care Dumnezeu îşi dezvăluie natura şi voinţa sa anumitor persoane. [var.: revelaţiúne s.f.] – Din fr. révélation, lat. revelatio, -onis.
Trimis de LauraGellner, 08.07.2004. Sursa: DEX '98

reveláţie s. f. (sil. -ţi-e), art. reveláţia (sil. -ţi-a), g.-d. art. reveláţiei; pl. reveláţii, art. reveláţiile (sil. -ţi-i-)
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

REVELÁŢI//E revelaţiei f. 1) Descoperire neaş-teptată a unui fenomen sau a unui adevăr ascuns. 2) Fenomen prin care divinitatea şi-ar dezvălui, în mod supranatural, natura şi voinţa sa unor persoane extrem de credincioase. [G.-D. revelaţiei; Sil. -ţi-e] /<fr. révélation, lat. revelatio, revelaţieonis
Trimis de siveco, 22.10.2007. Sursa: NODEX

REVELÁŢIE s.f. Dezvăluire, descoperire, revelare (a unei calităţi, a unui adevăr ascuns etc.); (p. ext.) lucru revelat. ♦ A fi o revelaţie = a depăşi aşteptările, a surprinde, a uimi (prin calităţi). ♦ (În credinţele mistice) Dezvăluire a voinţei lui Dumnezeu, făcută cuiva înzestrat cu facultăţi supraraţionale. [gen. -iei, var. revelaţiune s.f. / cf. fr. révélation, lat. revelatio].
Trimis de LauraGellner, 22.03.2007. Sursa: DN

REVELÁŢIE s. f. descoperire neaşteptată a unei calităţi, a unui adevăr ascuns etc. ♢ lucru revelat. o a fi o revelaţie = a depăşi aşteptările, a surprinde, a uimi (prin calităţi). ♢ dezvăluire a voinţei divinităţii, făcută cuiva înzestrat cu facultăţi supraraţionale. (< fr. révélation, lat. revelatio)
Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN

Dicționar Român. 2013.

Look at other dictionaries:

  • reveláţie — s. f. (sil. ţi e), art. reveláţia (sil. ţi a), g. d. art. reveláţiei; pl. reveláţii, art. reveláţiile (sil. ţi i ) …   Romanian orthography

  • misticism — MISTICÍSM s.n. Credinţă în existenţa unor forţe supranaturale şi în posibilitatea omului de a comunica direct cu aceste forţe (prin revelaţie, intuiţie, extaz); misticitate. ♦ Stare de spirit specifică misticului (2). – Din fr. mysticisme. Trimis …   Dicționar Român

  • epifanie — epifaníe s.f. Arătare a lui Isus Cristos oamenilor, magilor; (p. ext.) revelaţie a unei realităţi sacre, mitice; (fig.; poet.) revelaţie a unei lumi nevăzute. (< fr. épiphanie, gr. epiphania, apariţie) Trimis de ctarsoaga, 08.01.2009. Sursa:… …   Dicționar Român

  • revelaţiune — REVELAŢIÚNE s.f. v. revelaţie. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  REVELAŢIÚNE s.f. v. revelaţie. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DN …   Dicționar Român

  • apocaliptic — APOCALÍPTIC, Ă, apocaliptici, ce, adj. Care aparţine apocalipsului, specific apocalipsului; p.ext care are aspectul unei catastrofe. – Din fr. apocalyptique. Trimis de cata, 07.03.2004. Sursa: DEX 98  apocalíptic adj. m., pl. apocalíptici; f. sg …   Dicționar Român

  • otcârvenie — otcârvénie s.f. (înv.) revelaţie, inspiraţie divină. Trimis de blaurb, 17.08.2006. Sursa: DAR …   Dicționar Român

  • plaz — PLAZ, plazuri, s.n. Piesă de sprijin aşezată în dosul cormanei, pe care se târăşte plugul în timpul aratului, asigurându i stabilitatea; talpă. – Din bg., scr. plaz. Trimis de ana zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  PLAZ s. (tehn.) 1. călcâi,… …   Dicționar Român

  • revelare — REVELÁRE, revelări, s.f. Acţiunea de a (se) revela şi rezultatul ei. – v. revela. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  REVELÁRE s. 1. arătare, dezvăluire. (revelare unor lipsuri.) 2. destăinuire, dezvăluire, divulgare, împărtăşire …   Dicționar Român


Share the article and excerpts

Direct link
Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”

We are using cookies for the best presentation of our site. Continuing to use this site, you agree with this.