recurba


recurba
RECURBÁ, recurbez, vb. I. tranz. A curba, a îndoi din nou. – Din fr. recourber.
Trimis de IoanSoleriu, 13.09.2007. Sursa: DEX '98

RECURBÁ vb. v. arcui, curba, încovoia, îndoi.
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

recurbá vb., ind. prez. 1 sg. recurbéz, 3 sg. şi pl. recurbeáză
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

RECURBÁ vb. I. tr. A curba din nou, a încovoia, a îndoi. [< fr. recourber].
Trimis de LauraGellner, 10.03.2007. Sursa: DN

RECURBÁ vb. tr. a îndoi un obiect, a încovoia, a curba. (< fr. recourber)
Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN

Dicționar Român. 2013.

Look at other dictionaries:

  • recurbare — RECURBÁRE, recurbări, s.f. Acţiunea de a recurba şi rezultatul ei. – v. recurba. Trimis de IoanSoleriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  RECURBÁRE s.f. Acţiunea de a recurba şi rezultatul ei. [< recurba]. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa:… …   Dicționar Român

  • recurbat — RECURBÁT, Ă, recurbaţi, te, adj. Care a fost supus recurbării. – v. recurba. Trimis de IoanSoleriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  RECURBÁT adj. v. arcuit, curb, curbat, încovoiat, îndoit. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime …   Dicționar Român

  • încovoia — ÎNCOVOIÁ, încovói, vb. I. refl. şi tranz. A face să devină sau a deveni curb; a (se) îndoi, a (se) arcui; spec. a (se) curba, a (se) deforma în urma unor apăsări exterioare. ♦ refl. fig. A se umili. [prez. ind. şi: încovoiez] – cf. sl …   Dicționar Român


Share the article and excerpts

Direct link
Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”

We are using cookies for the best presentation of our site. Continuing to use this site, you agree with this.