profesiune


profesiune
PROFESIÚNE, profesiuni, s.f. 1. Ocupaţie, îndeletnicire cu caracter permanent, pe care o exercită cineva în baza unei calificări corespunzătoare; complex de cunoştinţe teoretice şi de deprinderi practice care definesc pregătirea cuiva; meserie. 2. (În sintagma) Profesiune de credinţă = declaraţie publică pe care o face cineva cu privire la principiile sau la convingerile sale. [pr.: -si-u-. – var.: profésie s.f.] – Din fr. profession.
Trimis de RACAI, 22.11.2003. Sursa: DEX '98

PROFESIÚNE s. v. ocupaţie.
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

profesiúne (sil. -si-u-)/profésie (sil. -si-e) s. f., g.-d. art. profesiúnii/profésiei; pl. profesiúni/profésii
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

PROFESIÚN//E profesiunei f. Activitate de muncă bazată pe anumite cunoştinţe teoretice şi pe deprinderi practice; carieră. profesiune de medic. profesiune de agronom. Sudor de profesiune. ♢ De profesiune a) profesionist; b) după pregătirea sa; după studiile pe care le are. profesiune liberă profesie bazată pe munca intelectuală şi exercitată de persoane neaflate în serviciu plătit (scriitori, pictori etc.). [G.-D. profesiunii; Sil. -si-u-; var. profésie] /<fr. profession
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

PROFESIÚNE s.f. 1. Meserie, îndeletnicire, ocupaţie. 2. Profesiune de credinţă = declaraţie publică făcută de cineva asupra convingerilor pe care le are. [var. profesie s.f. / cf. fr. profession, lat. professio].
Trimis de LauraGellner, 16.02.2007. Sursa: DN

PROFESIÚNE/PROFÉSIE s. f. 1. activitate cu caracter permanent desfăşurată de cineva în baza unei calificări; meserie, îndeletnicire, ocupaţie. 2. profesiune de credinţă = declaraţie publică făcută de cineva asupra principiilor sau convingerilor sale (morale, politice etc.). (< fr. profession, lat. professio)
Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN

Dicționar Român. 2013.

Look at other dictionaries:

  • profesiúne — (sil. si u )/profésie (sil. si e) s. f., g. d. art. profesiúnii/profésiei; pl. profesiúni/profésii …   Romanian orthography

  • profesional — PROFESIONÁL, Ă, profesionali, e, adj. Care ţine de o profesiune, privitor la o profesiune; care este legat de o profesiune. ♢ Secret profesional = informaţie pe care o deţine cineva graţie profesiunii sale şi pe care nu are dreptul să o divulge… …   Dicționar Român

  • carieră — CARIÉRĂ1, cariere, s.f. Exploatare minieră de unde se extrag diferite varietăţi de substanţe minerale, materiale de construcţii etc. şi unde toate lucrările se execută sub cerul liber. [pr.: ri e ] – Din fr. carrière. Trimis de valeriu,… …   Dicționar Român

  • debut — DEBÚT, debuturi, s.n. Începutul (primele manifestări, primii paşi ai) cuiva într o profesiune, într o activitate (artistică, literară etc.); operă, lucrare ce constituie acest început. – Din fr. début. Trimis de claudia, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 …   Dicționar Român

  • liber — LÍBER1, libere, s.n. (bot.) Complex de vase din ţesutul plantelor prin care circulă seva elaborată; parte a scoarţei plantelor lemnoase care cuprinde aceste vase şi în care se află ţesuturile de nutriţie, de susţinere etc. ♦ (Cu sens colectiv)… …   Dicționar Român

  • ocupaţie — OCUPÁŢIE, ocupaţii, s.f. 1. (Luare temporară în) stăpânire de către forţele armate ale unui stat a unei părţi sau a totalităţii teritoriului unui alt stat; cucerire. ♢ loc. adj. De ocupaţie = (despre forţe armate) care ocupă temporar un teritoriu …   Dicționar Român

  • profesionism — PROFESIONÍSM s.n. Practicare a unei îndeletniciri ca profesiune; p. ext. ramură a artei, a sportului etc. practicată ca profesiune; profesionalism. [pr.: si o ] – Profesion[ist] + suf. ism. Trimis de oprocopiuc, 19.04.2004. Sursa: DEX 98 … …   Dicționar Român

  • corp — CORP, corpuri, s.n., (I 3) şi corpi, s.m. I. 1. Totalitatea organelor unei fiinţe vii; organismul considerat ca un întreg anatomic şi funcţional; trup. ♢ loc. adj. şi adv. Corp la corp = (despre modul de desfăşurare a luptelor) faţă în faţă,… …   Dicționar Român

  • meserie — MESERÍE, meserii, s.f. Profesiune sau îndeletnicire bazată pe un complex de cunoştinţe obţinute prin şcolarizare şi prin practică, care permit celui care le posedă să execute anumite operaţii de transformare şi de prelucrare a obiectelor muncii… …   Dicționar Român

  • permis — PERMÍS, permise, s.n. Autorizaţie scrisă, eliberată de un for competent, în virtutea căreia cineva poate exercita o profesiune sau poate beneficia de anumite drepturi. Permis de vînătoare. – Din fr. permis. Trimis de oprocopiuc, 18.03.2008. Sursa …   Dicționar Român


Share the article and excerpts

Direct link
Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”

We are using cookies for the best presentation of our site. Continuing to use this site, you agree with this.