planator


planator
PLANATÓR, planatoare, s.n. Piesă componentă a unei matriţe pentru tablă, în formă de placă sau de inel, rigidă sau elastică, care presează marginea tablei pentru a împiedica formarea cutelor în timpul prelucrării ei. ♦ Ciocan cu o formă specială, folosit pentru a face plană suprafaţa unui obiect. – Plana2 + suf. -tor.
Trimis de oprocopiuc, 21.03.2004. Sursa: DEX '98

planatór s. n., pl. planatoáre
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

PLANATÓR s.n. Piesă componentă a unei matriţe pentru ambutisarea tablei, care presează marginea acesteia spre a împiedica formarea cutelor. ♦ Ciocan folosit pentru a face plană faţa unui obiect. [< plana + -tor].
Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DN

PLANATÓR s. n. piesă componentă a unei matriţe pentru ambutisarea tablei, care presează marginea acesteia spre a împiedica formarea cutelor. ♢ ciocan pentru a face plană faţa unui obiect. (< plana + -tor)
Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN

Dicționar Român. 2013.

Look at other dictionaries:

  • planador — ► sustantivo masculino 1 Platero que, con el martillo, aplana las piezas lisas sobre el tas o yunque. 2 Persona que aplana y pule planchas para grabar. * * * planador (del lat. «planātor, ōris», que allana) 1 m. Oficial de platero que aplana con… …   Enciclopedia Universal

  • planador — (Del lat. planātor, ōris, que allana). 1. m. Oficial de platero que con el martillo aplana sobre el tas la vajilla y piezas lisas. 2. Encargado de aplanar y pulir las planchas para grabar …   Diccionario de la lengua española


Share the article and excerpts

Direct link
Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”

We are using cookies for the best presentation of our site. Continuing to use this site, you agree with this.