atribut


atribut
ATRIBÚT, atribute, s.n. 1. Însuşire (esenţială) a unui obiect. ♦ (concr.) Semn distinctiv, simbol. 2. Parte secundară a propoziţiei, care determină un substantiv sau un echivalent al acestuia. – Din fr. attribut, lat. attributum.
Trimis de ana_zecheru, 19.04.2007. Sursa: DEX '98

ATRIBÚT s. 1. v. însuşire. 2. v. apelativ.
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

ATRIBÚT s. v. emblemă, epitet, simbol.
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

atribút s. n. (sil. -tri-), pl. atribúte
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

ATRIBÚT atribute n. 1) Însuşire esenţială a unui obiect; semn distinctiv. atribute ale puterii de stat. 2) Parte secundară de propoziţie care determină un substantiv sau un echivalent al acestuia. /lat. attributum, fr. attribut
Trimis de siveco, 14.04.2008. Sursa: NODEX

ATRIBÚT s.n. atribut 3. (inform.) Informaţie care însoţeşte o categorie sintactică.
Trimis de tavi, 15.06.2005. Sursa: MDN

ATRIBÚT s.n. 1. Însuşire esenţială proprie unui obiect, unui fenomen etc. ♦ Semn distinctiv, simbol. 2. Parte secundară de propoziţie, care determină un substantiv sau un substitut al acestuia. [< lat.sc. attributum, cf. fr. attribut].
Trimis de LauraGellner, 06.03.2006. Sursa: DN

Dicționar Român. 2013.

Look at other dictionaries:

  • atrìbūt — m 〈G atribúta〉 1. {{001f}}karakteristična oznaka predmeta ili pojma; značajka, svojstvo 2. {{001f}}gram. riječ, pridjev, zamjenica ili broj koji pobliže označuje drugu riječ [njegovo hrabro »ne«] ✧ {{001f}}lat …   Veliki rječnik hrvatskoga jezika

  • atribut — atrìbūt m <G atribúta> DEFINICIJA 1. karakteristična oznaka predmeta ili pojma; svojstvo, značajka 2. gram. riječ, pridjev, zamjenica ili broj koji pobliže označuje drugu riječ [snažan [i]mladić[/i]] ETIMOLOGIJA lat. attributum: pridano,… …   Hrvatski jezični portal

  • atribut — m. attribut. Lis atributs de la justícia …   Diccionari Personau e Evolutiu

  • atribút — a m (ȗ) 1. značilen spremni pojav: gledališče, glasba, muzeji so atributi mesta; idejna borba z vsemi svojimi atributi, gospodarskimi, političnimi in družbenimi // oznaka, vzdevek: lastiti si atribut izvirnosti; prisvajati si atribute božanstva… …   Slovar slovenskega knjižnega jezika

  • atribut — a|tri|but Mot Agut Nom masculí …   Diccionari Català-Català

  • atribút — s. n. (sil. tri ), pl. atribúte …   Romanian orthography

  • atribut — <lat.> 1. Fəlsəfədə: hadisənin ayrılmaz, daimi, zəruri əlaməti, xassəsi. Hərəkət materiyanın ayrılmaz atributudur. Bəziləri hətta təfəkkürü materiyanın atributu adlandırmışlar. 2. Qrammatikada: təyin (cümlə üzvü) …   Azərbaycan dilinin izahlı lüğəti

  • atributiv — ATRIBUTÍV, Ă, atributivi, e, adj. Care are funcţie de atribut (2). – Din fr. attributif. Trimis de ana zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  atributív adj. m. (sil. tri ), pl. atributívi; f. sg. atributívă …   Dicționar Român

  • hendiadă — HENDIÁDĂ, hendiade, s.f. Figură de stil care constă în înlocuirea unui substantiv însoţit de un atribut prin două substantive sau a unui atribut adjectival cu unul substantival. [pr.: di a ] – Din fr., lat. hendiadys. Trimis de gall, 13.09.2007.… …   Dicționar Român

  • dintre — DÍNTRE prep. 1. (Introduce un atribut care arată locul ocupat de cineva sau de ceva între două sau mai multe obiecte) Care se află între..., în mijlocul... Spaţiul dintre pat şi masă. ♦ (Introduce un complement care arată punctul de plecare) Din… …   Dicționar Român


Share the article and excerpts

Direct link
Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”

We are using cookies for the best presentation of our site. Continuing to use this site, you agree with this.