atribui


atribui
ATRIBUÍ, atríbui, vb. IV. tranz. 1. A da, a acorda, a conferi. 2. A pune ceva pe seama, în socoteala cuiva. – Din fr. attribuer, lat. attribuere.
Trimis de ana_zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX '98

ATRIBUÍ vb. 1. (înv. şi reg.) a socoti. (I-a atribui pe nedrept această afirmaţie.) 2. v. apropria. 3. v. conferi. 4. a da, a distribui, a împărţi, a repartiza. (atribui loturi de casă ţăranilor.)
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

atribuí vb. (sil. -tri-), ind. prez. 1 sg. atríbui, imperf. 3 sg. atribuiá; conj. prez. 3 sg. şi pl. atríbuie
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

A ATRIBUÍ atríbui tranz. A considera ca fiind propriu; a acorda. [Sil. a-tri-] /<fr. attribuer
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

ATRIBUÍ vb. IV. tr. 1. A da, a acorda, a conferi. 2. A da (ceva) ca venind de la..., a pune pe seama cuiva, în socoteala cuiva. [P.i. atríbui, 3,6 -ie. / < fr. attribuer, cf. lat. attribuere].
Trimis de LauraGellner, 06.03.2006. Sursa: DN

ATRIBUÍ vb. tr. 1. a acorda, a conferi. 2. a repartiza. 3. a pune pe seama cuiva. (< fr. attribuer, lat. attribuere)
Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN

Dicționar Român. 2013.

Look at other dictionaries:

  • atribuí — vb. (sil. tri ), ind. prez. 1 sg. atríbui, 3 sg. şi pl. atríbuie, imperf. 3 sg. atribuiá; conj. prez. 3 sg. şi pl. atríbuie …   Romanian orthography

  • atribuir — atribuï attribuer; affecter; considérer. S atribuir : s attribuer, s approprier > « Toumbèron d acord pèr que Cartageno gardèsse lou grado de Coumandant de la Plaço que s èro, d esperéu, atribuï. » Laforêt …   Diccionari Personau e Evolutiu

  • adjudeca — ADJUDECÁ, adjúdec, vb. I. tranz. A atribui (prin hotărâre judecătorească) un bun scos la licitaţie persoanei care oferă preţul cel mai mare. – Din lat. adjudicare. Trimis de ana zecheru, 12.08.2002. Sursa: DEX 98  ADJUDECÁ vb. (jur.) (înv.) a… …   Dicționar Român

  • autoatribui — autoatribuí vb. → atribui Trimis de siveco, 06.04.2009. Sursa: Dicţionar ortografic  AUTOATRIBUÍ vb. IV. refl. A şi atribui sieşi. [< auto1 + atribui]. Trimis de LauraGellner, 06.04.2009. Sursa: DN  AUTOATRIBUÍ vb. refl. a şi atribui sieşi …   Dicționar Român

  • aroga — AROGÁ, aróg, vb. I. tranz. A şi atribui în mod abuziv o calitate, un drept. – Din fr. s arroger, lat. arrogare. Trimis de romac, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  arogá vb., ind. prez. 1 sg. aróg …   Dicționar Român

  • atribuire — ATRIBUÍRE, atribuiri, s.f. Acţiunea de a atribui. – v. atribui. Trimis de ana zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  ATRIBUÍRE s. 1. v. apropriere. 2. v. conferire. 3. v. distribuire. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime …   Dicționar Român

  • da — DA1 adv. Cuvânt care se întrebuinţează pentru a răspunde afirmativ la o întrebare sau pentru a exprima o afirmaţie, un consimţământ. ♢ loc. adv. Ba da, exprimă răspunsul afirmativ la o întrebare negativă. – Din bg., rus., scr. da. Trimis de ionel …   Dicționar Român

  • pretinde — PRETÍNDE, pretínd, vb. III. 1. tranz. A cere insistent un lucru; a reclama, a revendica. 2. tranz. şi intranz. A susţine, a afirma ceva cu tărie. ♦ refl. A şi atribui o calitate, însuşiri pe care nu le are; a şi aroga. 3. tranz. (Despre acţiuni,… …   Dicționar Român

  • reveni — REVENÍ1, pers 3 reveneşte, vb. IV. (reg.) 1. intranz. şi refl. (Despre pământ, aer etc.) A deveni jilav, a se umezi. 2. refl. (Despre timp) A se răcori. – Din reavăn. Trimis de romac, 17.11.2008. Sursa: DEX 98  REVENÍ2, revín, vb. IV. intr …   Dicționar Român

  • acorda — ACORDÁ, (1, 2) acórd, (3) acordez, vb. I. tranz. 1. A da (cu îngăduinţă, cu grijă, cu atenţie, cu bunăvoinţă); a oferi; a atribui. 2. A stabili acordul gramatical. 3. A regla frecvenţa unui aparat, a unui sistem fizic etc., astfel încât să fie… …   Dicționar Român


Share the article and excerpts

Direct link
Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”

We are using cookies for the best presentation of our site. Continuing to use this site, you agree with this.