peşte


peşte
PÉŞTE, peşti, s.m. 1. (La pl.) Clasă de animale vertebrate acvatice, cu corpul de obicei alungit, cu pielea acoperită cu solzi şi bogată în secreţii mucoase, cu membrele transformate în înotătoare şi cu respiraţie branhială; (şi la sg.; adesea colectiv) animal care face parte din această clasă. ♢ Peşti zburători = specii de peşti care pot să sară din apă şi să execute un zbor planat cu ajutorul înotătoarelor pectorale. La peşte = la pescuit. ♢ expr. Cât ai zice peşte = foarte repede. A tăcea ca peştele (sau ca un peşte) = a nu spune nici o vorbă, a nu scoate un cuvânt, a păstra tăcere completă. A trăi (sau a se simţi etc.) ca peştele în apă = a trăi bine, a se simţi la largul său; a-i merge bine. A trăi (sau a o duce, a se zbate etc.) ca peştele pe uscat = a duce o viaţă foarte grea; a face eforturi desperate (şi zadarnice). A fi cu borşul la foc şi cu peştele în iaz = a se lăuda înainte de izbândă. Când o prinde mâţa peşte = niciodată. ♢ Compuse: peşte-auriu (sau -curcubeu, -soare) = peşte de culoare verde-gălbuie, cu pete roşii pe spate şi cu dungi albastre pe părţile laterale ale capului (Eupomotis gibbosus); peşte-ciocan = specie de rechin din mările calde, cu capul în formă de ciocan (Zygaena malleus); peşte-ferăstrău = peşte din mările calde, cu botul lung, turtit în formă de lamă dinţată (Pristis pristis); peşte-lup = avat; peşte-păun = peşte mic, frumos colorat, cu jumătatea superioară a corpului albastră-verzuie cu reflexe aurii, iar cu cea inferioară argintie (Coris julio); peşte-porcesc = porcuşor; peşte-de-piatră = a) fusar; b) pietrar; peşte-cu-spadă = peşte mare cu corpul în formă de fus, cu pielea fără solzi, cu capul mare şi cu falca de sus prelungită ca o sabie ascuţită pe ambele muchii (Xiphias gladius); peştele-lui-Solomon = specie de peşte din familia salmonidelor (Salmo labrax); peşte-ţigănesc = a) nume generic pentru diferite specii de peşti mici; b) caracudă; c) pălămidă-de-baltă; peşte-de-mare = calcan. 2. Carne de peşte (1), folosită ca aliment; mâncare preparată din astfel de carne. ♢ expr. (fam.) Asta-i altă mâncare de peşte = asta este cu totul altceva. A fi tot o mâncare de peşte = a fi acelaşi lucru, a fi totuna. 3. (La pl. art.) Numele unei constelaţii din emisfera boreală. ♢ Zodia peştelui sau (eliptic) peştii = una din cele douăsprezece zodii ale anului. 4. fig. (Calc după fr. poisson) Bărbat întreţinut de o femeie. ♦ Proxenet, codoş. – lat. piscis.
Trimis de oprocopiuc, 15.03.2004. Sursa: DEX '98

LIMBA-PÉŞTELUI s. v. sică.
Trimis de siveco, 23.11.2007. Sursa: Sinonime

PÉŞTE s. peşte-auriu (Eupomotis gibbosus) = peşte-curcubeu, peşte-soare, (reg.) sorete, biban american, biban-soare; peşte-curcubeu v. peşte-auriu; peştele-spadă (Xiphias gladius) = (reg.) peşte-cu-suliţă; peşte-soare v. peşte-auriu.
Trimis de siveco, 30.11.2008. Sursa: Sinonime

PÉŞTE s. v. codoş, mijlocitor, ofidian, proxenet, şarpe.
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

PEŞTE-CU-GHÍMPI s. v. ghidrin.
Trimis de siveco, 23.11.2007. Sursa: Sinonime

PEŞTE-CU-SÚLIŢĂ s. v. peştele-spadă.
Trimis de siveco, 23.11.2007. Sursa: Sinonime

PEŞTE-CU-ŢÉPI s. v. ghidrin.
Trimis de siveco, 23.11.2007. Sursa: Sinonime

PEŞTE-DE-PIÁTRĂ s. v. fusar mare, pietrar.
Trimis de siveco, 23.11.2007. Sursa: Sinonime

REGELE-PÉŞTILOR s. v. regină.
Trimis de siveco, 23.11.2007. Sursa: Sinonime

límba-péştelui (bot.) s. f.
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

péşte s. m., pl. peşti
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

péşte-cu-spádă s. m.
Trimis de siveco, 23.11.2007. Sursa: Dicţionar ortografic

PÉŞT//E peştei m. I. 1) Animal vertebrat acvatic cu corp, de obicei, prelung şi acoperit cu solzi, cu aripioare pentru înot, având respişraţie, în majoritatea cazurilor, branhială. peşte viu. peşte congelat.Cât ai zice peşte într-o clipă; dintr-o dată. Asta-i altă mâncare de peşte asta-i complet altceva. A se zbate ca peşteele pe uscat a depune eforturi disperate şi fără succes pentru a ieşi dintr-o situaţie grea. A tăcea ca peşteele a nu rosti nici un cuvânt. 2) la pl. mai ales art. pop. Constelaţie din emisfera boreală. ♢ Zodia peşteelui unul dintre cele douăsprezece sectoare zodiacale. II. (în îmbinări, indicând diferite specii): peşte-vivipar peşte care naşte pui vii. peşte-veninos peşte înzestrat cu organe speciale care produc venin. peşte-zburător peşte marin care poate sări din apă şi zbura pe o traiectorie mică. peşte-cu-spadă peşte marin de talie mare, cu corp fusiform lipsit de solzi, având falca de sus prelungită şi ascuţită ca o sabie cu două tăişuri. peşte-ciocan peşte marin cu cap în formă de ciocan. peşte-ferăstrău peşte marin cu gura în formă de lamă de ferăstrău, dinţată pe două laturi. peşte-de-piatră peşte dulcicol de talie medie, cu corp fusiform, întâlnit în ape adânci şi cu fund pietros; pietrar. peşte-lup peşte dulcicol răpitor, de talie medie, verzui pe spate; abat. peşte-porcesc peşte dulcicol de talie mică, fusiform, cu mustăţi, pătat pe laturi; porcuşor. peşte-păun peşte marin de talie mică, albăstrui-verzui, cu nuanţe aurii pe spate şi argintiu pe abdomen şi flancuri. peşte-ţigănesc a) orice peşte mărunt; b) peşte dulcicol de talie medie, cu cap mic şi corp lat, având formă romboidală; caracudă; c) peşte dulcicol de talie mică, cu corp fusiform, verde-gălbui cu pete negre, având spini dorsali şi plăci osoase laterale. /<lat. piscis
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

PEŞTE-DE-MAI v. scrumbie.
Trimis de gal, 23.11.2007. Sursa: DGE

péşte (péşti), s.m.1. Vertebrat acvatic inferior, de obicei cu solzi, care respiră prin branhii. – 2. Carne de peşte (1.) – 3. Semn de zodiac. – 4. Codoş, proxenet. – Mr. peaşte, pescu, megl. pęşti, istr. peşt. lat. piscem (Puşcariu 1300; Candrea-Dens., 1367; REW 6532), cf. alb. pešk (Philippide, II, 651), it. pesce, prov. peis, cat. peix, sp. pez, port. peixe. Atît mr. şi alb. cît şi der. indică prezenţa unui sing. *pescu, a cărui absenţă ar face inexplicabile cea mai mare parte a der. care urmează; se poate admite că forma semnalată de noi ar fi avut numai o existenţă teoretică, ca *hăinuri în înhăinurat. Der. păscoi, s.m. (peştele mascul); peştoaică, s.f. (femela peştelui; şmecheră, întreţinută); peştişoară, s.f. (plantă acvatică, Salvinia natans); pescos, adj. (bogat în peşte), care ar putea reprezenta direct şi lat. piscosus; pescui, vb. (a prinde peşte); pescuit, s.n. (acţiunea de a pescui); pescuitor, adj. (care pescuieşte); pescuţ, s.m. (peştişor); pescuină, s.f. (Bucov., iaz, heleşteu), cu suf. din vizuină (după Tiktin, formaţie cultă, din lat. piscina încrucişat cu a pescui). – cf. pescar.
Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DER

Dicționar Român. 2013.

Look at other dictionaries:

  • PESTE — Due au bacille de Yersin (Yersinia pestis ), la peste est une maladie affectant, le plus souvent sous forme épizootique, de très nombreuses espèces de rongeurs, les rats en particulier. Sa transmission se fait d’animal infecté à animal sain par… …   Encyclopédie Universelle

  • peste — PÉSTE prep. (Semnifică ideea de suprapunere, de aplicare etc., directă sau mediată, prin extensiune) I. (Introduce complemente circumstanţiale de loc) 1. (In legătură cu verbe de mişcare, arată că un obiect se aşază, se aplică sau cade deasupra… …   Dicționar Român

  • peste — PESTE. s. f. l S se prononce, & dans tous ses derivez & composez. Contagion, sorte de maladie epidemique, qui provient ordinairement d une corruption generale de l air, & qui cause une grande mortalité. La peste est un des fleaux de Dieu, estre… …   Dictionnaire de l'Académie française

  • peste — f. parasit. Infección bacteriana muy grave, contagiosa y de carácter endémico en algunas regiones del centro de Asia (Tibet, India), América del Sur (Brasil, Ecuador, Bolivia) y África. Es una enfermedad que afecta a roedores, especialmente ratas …   Diccionario médico

  • peste — sustantivo femenino 1. (no contable) Enfermedad contagiosa que afecta a un gran número de personas o animales: En la Edad Media la peste provocaba una gran mortandad. peste bovina. peste equina. peste porcina. peste bubónica (no contable) Peste… …   Diccionario Salamanca de la Lengua Española

  • peste — s. f. 1. Doença epidêmica grave, infectocontagiosa, provocada por um bacilo, em que a pele é geralmente atacada de bubões ou de úlceras. 2.  [Medicina] Doença que causa grande mortandade. 3.  [Figurado] Mau cheiro. = FEDOR 4. Coisa perniciosa ou… …   Dicionário da Língua Portuguesa

  • peste — (Del lat. pestis). 1. f. Enfermedad contagiosa y grave que causa gran mortandad en los hombres o en los animales. 2. Enfermedad, aunque no sea contagiosa, que causa gran mortandad. 3. Mal olor. 4. Cosa mala o de mala calidad en su línea. 5. Cosa… …   Diccionario de la lengua española

  • pešte — peštè prv. Tik peštè i̇̀špešiau iš jõ paskõlintus pi̇̀nigus, skõlą …   Bendrinės lietuvių kalbos žodyno antraštynas

  • Peste ! — ● Peste ! marque l étonnement …   Encyclopédie Universelle

  • peste — / pɛste/ s.f. [dal lat. pestis distruzione, rovina, epidemia , prob. affine a peior, pessimus ]. 1. (med.) [malattia infettiva e contagiosa, trasmessa all uomo da alcune pulci parassite dell uomo e di vari roditori] ▶◀ ⇑ pestilenza. 2. (fig.) a.… …   Enciclopedia Italiana


Share the article and excerpts

Direct link
Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”

We are using cookies for the best presentation of our site. Continuing to use this site, you agree with this.