origine


origine
ORÍGINE, origini, s.f. 1. Punct de plecare pentru formarea unui lucru, a unui fenomen; început, provenienţă; izvor, obârşie. ♢ loc. adj. De origine = a) de provenienţă, de natură; b) originar. 2. Apartenenţă prin naştere la o anumită familie, la un anumit grup social, la o anumită naţiune. ♢ loc. adj. De origine = de obârşie, de baştină, de neam, de naţionalitate. ♦ Etimologie (a unui cuvânt). 3. Punct pe o linie, pe o suprafaţă sau în spaţiu, de la care se măsoară coordonatele celorlalte puncte. ♦ Punct sau reper de pe un aparat tehnic dotat cu un sistem de numerotaţie sau cu o gradaţie, de la care începe numerotaţia sau gradaţia. [var.: orígină s.f.] – Din lat. origo, -inis, fr. orígine.
Trimis de ionel_bufu, 08.05.2004. Sursa: DEX '98

ORÍGINE s. 1. geneză, (livr.) matrice. (origine unui fenomen.) 2. început, obârşie, provenienţă, sursă, (livr.) sorginte, (înv.) începătură, (fig.) izvor, sâmbure. (origine daco-latină a limbii române.) 3. (lingv.) v. etimologie. 4. naştere, obârşie, provenienţă, (livr.) extracţie, matrice, stirpe, (rar) provenire, spiţă, (astăzi rar) seminţie, (înv. şi reg.) neam, (înv.) purcedere, purces. (Era ţăran prin origine.) 5. ascendenţă, obârşie. (Are o origine modestă.) 6. v. obârşie. 7. v. sursă. 8. v. cauză.
Trimis de siveco, 28.10.2008. Sursa: Sinonime

orígine s. f., g.-d. art. oríginii; pl. orígini
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

ORÍGIN//E originei f. 1) Moment iniţial al unei existenţe; punct de plecare; sursă. 2) Apartenenţă socială sau etnică; obârşie; provenienţă; ascendenţă; matcă. 3) mat. Punct geometric, situat pe o axă, în raport cu care se stabileşte poziţia oricărui punct al axei. [G.-D. originii] /<lat. origo, origineinis, fr. origine
Trimis de siveco, 16.09.2008. Sursa: NODEX

ORÍGINE s.f. 1. Obârşie; început; izvor. 2. Faptul de a se trage dintr-o familie, dintr-un popor etc.; apartenenţa prin naştere la o anumită familie, un grup social, o naţiune etc. 3. (mat.) Punct fix de la care se măsoară coordonatele celorlalte puncte. ♦ Etimologie (a unui cuvânt). [< lat. origo, originis, cf. fr., it. origine].
Trimis de LauraGellner, 01.01.2007. Sursa: DN

ORÍGINE s. f. 1. început, provenienţă; izvor, obârşie. 2. apartenenţă prin naştere la o anumită familie, la un grup social, o naţiune etc. ♢ etimologie (a unui cuvânt). 3. (mat.) punct fix de la care se măsoară coordonatele celorlalte puncte. (< lat. origo, -ginis, fr. origine)
Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN

Dicționar Român. 2013.

Look at other dictionaries:

  • ORIGINE — L’âge classique et l’époque des Lumières ont mis au point une démarche consistant à aborder les objets de leur réflexion à partir de leur origine : origine de la société, origine des connaissances, origine des langues, origine de l’inégalité… …   Encyclopédie Universelle

  • origine — ORIGINE. s. f. Principe ou commencement de quelque chose. L origine du monde. dés sa premiere origine. sçavez vous l origine de cette coustume, de cette ceremonie. l origine de ses malheurs vient de ce que &c. il faut aller à l origine, remonter… …   Dictionnaire de l'Académie française

  • origine — /o ridʒine/ s.f. [dal lat. origo ĭnis, der. di oriri alzarsi, nascere, provenire ]. 1. a. [con valore temporale, momento iniziale di qualcosa: l o. del linguaggio ] ▶◀ avvio, esordio, genesi, inizio, nascita, principio, punto di partenza, radice …   Enciclopedia Italiana

  • origine — Origine, Origo, Initium …   Thresor de la langue françoyse

  • origine — (o ri ji n ) s. f. 1°   Principe d où quelque chose provient. •   La coutume de voir les rois accompagnés de gardes, de tambours, d officiers.... imprime le respect et la terreur.... et le monde, qui ne sait pas que cet effet a son origine dans… …   Dictionnaire de la Langue Française d'Émile Littré

  • ORIGINE — s. f. Principe ou commencement de quelque chose. L origine du monde. Savez vous l origine de cette coutume, de cette cérémonie ? Cet usage tire son origine d une coutume de l antiquité. On ne connaît pas l origine de sa fortune. Chercher,… …   Dictionnaire de l'Academie Francaise, 7eme edition (1835)

  • ORIGINE — n. f. Principe ou commencement de quelque chose. L’origine du monde. Savez vous l’origine de cette cérémonie? Cet usage tire son origine d’une coutume de l’antiquité. L’origine de sa fortune est suspecte. Chercher, découvrir, trouver, révéler… …   Dictionnaire de l'Academie Francaise, 8eme edition (1935)

  • Origine — Pour les articles homonymes, voir origine (homonymie). L origine (du latin origo, « la source ») est au premier abord le moment initial de l apparition d une chose, c est à dire la naissance historique de cette chose, le commencement de …   Wikipédia en Français

  • origine — o·rì·gi·ne s.f. AU 1. principio, prima manifestazione da cui inizia o deriva qcs.; inizio: l origine della lingua italiana, l origine dell universo; una tradizione di antichissima origine, che risale a epoche remote | al pl., momento o fase… …   Dizionario italiano

  • Origine — Dieser Artikel wurde auf den Seiten der Qualitätssicherung eingetragen. Bitte hilf mit, ihn zu verbessern, und beteilige dich bitte an der Diskussion! Folgendes muss noch verbessert werden: WP:Wikifizieren: Kategorien fehlen MerlBot 07:46,… …   Deutsch Wikipedia


Share the article and excerpts

Direct link
Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”

We are using cookies for the best presentation of our site. Continuing to use this site, you agree with this.