ocurge


ocurge
OCÚRGE, pers. 3 ocúrge, vb. III. intranz. (înv.) A se întâmpla, a surveni. – Din lat. occurrere (după curge).
Trimis de oprocopiuc, 02.05.2004. Sursa: DEX '98

ocúrge vb., ind. prez. 3 sg. ocúrge
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

Dicționar Român. 2013.


Share the article and excerpts

Direct link
Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”

We are using cookies for the best presentation of our site. Continuing to use this site, you agree with this.