ocurent


ocurent
OCURÉNT, -Ă, ocurenţi, -te, adj. 1. (înv.) Care se întâmplă, care survine. 2. (Despre unităţi lingvistice) Care se întâlneşte într-un text. – Din fr. occurrent.
Trimis de RACAI, 21.10.2003. Sursa: DEX '98

ocurént adj. m. curent
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

OCURÉN//T ocurenttă (ocurentţi, ocurentte) 1) înv. Care are loc la un moment dat. 2) (despre unităţi de limbă) Care se întâlneşte într-un text. /<fr. occurrent
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

OCURÉNT, -Ă adj. (Rar) Care survine, se întâmplă la un moment dat. ♦ (Despre unităţi lingvistice) Care se întâlneşte într-un text. [< fr. occurent, lat. occurens].
Trimis de LauraGellner, 04.12.2006. Sursa: DN

OCURÉNT, -Ă adj. 1. care survine la un moment dat. 2. (despre unităţi lingvistice) care se întâlneşte într-un text. (< fr. occurrent, lat. occurrens)
Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN

Dicționar Român. 2013.

Look at other dictionaries:

  • Ocurent — occorrente, ciò che serve …   Mini Vocabolario milanese italiano

  • ocurenţă — OCURÉNŢĂ, ocurenţe, s.f. 1. (Rar) Împrejurare, circumstanţă, întâmplare, conjunctură. 2. Prezenţă a unei unităţi lingvistice într un text. 3. Mod de prezentare a unui mineral sau a unei roci într un zăcământ. – Din fr. occurrence. Trimis de… …   Dicționar Român


Share the article and excerpts

Direct link
Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”

We are using cookies for the best presentation of our site. Continuing to use this site, you agree with this.