nelipsit


nelipsit
NELIPSÍT, -Ă, nelipsiţi, -te, adj. Care este întotdeauna prezent, care nu lipseşte niciodată; care nu se desparte de cineva. – Ne- + lipsit.
Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX '98

NELIPSÍT adv. v. continuu, încontinuu, întruna, mereu, morţiş, musai, neapărat, necontenit, necurmat, negreşit, neîn-cetat, neîntrerupt, neobosit, neoste-nit, numaidecât, obligatoriu, permanent, pururi, veşnic.
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

nelipsít adj. m., pl. nelipsíţi; f. sg. nelipsítă, pl. nelipsíte
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

NELIPSÍ//T nelipsittă (nelipsitţi, nelipsitte) (negativ de la lipsit) 1) Care este totdeauna prezent. 2) Care frecventează permanent un loc. /ne- + lipsit
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

Dicționar Român. 2013.

Look at other dictionaries:

  • continuu — CONTÍNUU, UĂ, continui, ue, adj. Care are loc fără întrerupere, care se prelungeşte fără pauză; neîntrerupt, neîncetat, necurmat. ♢ Curent continuu = curent electric care are un singur sens. ♦ (lingv.; despre consoane; şi substantivat, f.)… …   Dicționar Român

  • lipsi — LIPSÍ, lipsesc, vb. IV. 1. intranz. A nu (mai) fi, a nu (mai) exista, a nu se (mai) găsi (acolo unde în mod normal trebuia să se afle). ♦ (Construit cu dativul) A nu avea ceva. Ce ţi lipseşte? 2. intranz. (Despre oameni) A nu fi de faţă, a nu se… …   Dicționar Român

  • morţiş — MORŢÍŞ adv. Cu orice preţ, cu încăpăţânare, cu insistenţă. – Moarte + suf. iş. Trimis de ana zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  MORŢÍŞ adv. musai, neapărat, negreşit, numaidecât, obligatoriu, (rar) necesarmente, (înv. şi reg.) nepristan,… …   Dicționar Român

  • nedezlipit — NEDEZLIPÍT, Ă, nedezlipiţi, te, adj. Care nu este sau nu poate fi dezlipit sau despărţit; care este nelipsit (de undeva). – Ne + dezlipit. Trimis de claudia, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  NEDEZLIPÍT adj. v. nedespărţit. Trimis de siveco, 13.09.2007 …   Dicționar Român

  • post — POST1 Element de compunere care înseamnă după , ulterior şi care serveşte la formarea unor substantive, a unor adjective şi a unor verbe. – Din lat. post, fr. post . Trimis de oprocopiuc, 03.04.2004. Sursa: DEX 98  POST2, posturi, s.n. 1.… …   Dicționar Român

  • ţine — ŢÍNE, ţin, vb. III. I. tranz. 1. A avea ceva în mână (sau în braţe etc.) şi a nu lăsa să scape. ♢ expr. A i ţine (cuiva) lumânarea (sau lumina) = a) a fi naş cuiva la cununie; b) a sta lângă cineva în ultimele clipe ale vieţii cu o lumânare… …   Dicționar Român


Share the article and excerpts

Direct link
Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”

We are using cookies for the best presentation of our site. Continuing to use this site, you agree with this.