măturice


măturice
MĂTURÍCE s. măturea, măturică, măturiţă, (rar) măturişcă.
Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonime

măturíce (diminutiv, plantă) s. f., g.-d. art. măturícii; pl. măturíci
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

Dicționar Român. 2013.

Look at other dictionaries:

  • hăşcău — s.n. (reg., înv.) măturice de brad cu care se mestecă zerul, când fierbe, până se alege urda. Trimis de blaurb, 22.05.2006. Sursa: DAR …   Dicționar Român

  • măturea — MĂTUREÁ, ÍCĂ, măturele, s.f. 1. Diminutiv al lui mătură. ♦ Mătură (1) mică pentru periat hainele. 2. (La pl.; în forma măturele) Plantă erbacee albă şi păroasă din familia compozitelor, cu tulpina ramificată şi cu floarea compusă, de culoare roz… …   Dicționar Român

  • măturică — MĂTURÍCĂ s.f. v. măturea. Trimis de claudia, 13.09.2007. Sursa: Neoficial  MĂTURÍCĂ s. 1. măturea, măturice, măturiţă, (rar) măturişcă. (O măturică de haine.) 2. (bot.; Kochia scoparia) mătură. Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonime … …   Dicționar Român

  • măturiţă — MĂTURÍŢĂ s. măturea, măturică, măturice, (rar) măturişcă. Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonime  MĂTURÍŢĂ s. v. năfurică, sporiş, verbină. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime …   Dicționar Român

  • mătură — MẮTURĂ, mături, s.f. 1. Obiect de uz casnic în forma unui mănunchi, făcut din tulpinile plantei cu acelaşi nume sau din nuiele, paie etc., cu care se curăţă o suprafaţă. ♢ loc. vb. A da cu mătura = a mătura (1). 2. Numele a două plante erbacee… …   Dicționar Român


Share the article and excerpts

Direct link
Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”

We are using cookies for the best presentation of our site. Continuing to use this site, you agree with this.