măguli


măguli
MĂGULÍ, măgulesc, vb. IV. 1. tranz. A satisface amorul propriu sau vanitatea cuiva prin vorbe sau fapte; a flata; a linguşi. 2. refl. (înv.) A se amăgi cu..., a se împăca cu..., a se încânta cu... – Din sl. magulitsen.
Trimis de claudia, 13.09.2007. Sursa: DEX '98

A măguli ≠ a ofensa
Trimis de siveco, 16.03.2009. Sursa: Antonime

MĂGULÍ vb. 1. v. linguşi. 2. v. complimenta.
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

MĂGULÍ vb. v. ademeni, alinta, amăgi, dezmierda, încânta, înşela, minţi, mângâia, momi, păcăli, prosti, purta, trişa.
Trimis de siveco, 18.08.2008. Sursa: Sinonime

măgulí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. măgulésc, imperf. 3 sg. măguleá; conj. prez. 3 sg. şi pl. măguleáscă
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

A MĂGUL//Í măguliésc tranz. (persoane) A lăuda în mod exagerat (pentru a câştiga bunăvoinţa cuiva); a flata; a linguşi; a adula. /<sl. maguliti sen
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

A SE MĂGUL//Í mă măguliésc intranz. înv. A trăi cu speranţe; a-şi face iluzii. /<sl. maguliti sen
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

măgulí (măgulésc, măgulít), vb. – A flata, a linguşi. Creaţie expresivă, cum o demonstrează suf. -li, şi corespondenţa cu guguli, giugiuli, cocoli, fofoli, şoşoli etc., cu acelaşi sens. Trebuie să se pornească de la o rădăcină *măc- sau *moc- "obiect rotund", cf. moacă şi alte derivate menţionate acolo. Fără îndoială, în general se consideră că-i vorba de un ngr. *μαγουλίζω, format după μάγουλον "obraz" (Cihac, II, 672 şi II, 181; Meyer, IF, III, 69; Berneker, II, 4; Tiktin); dar această der. este îndoielnică, deoarece nu se poate concepe un vb. rom. care să provină dintr-un s. gr.: în mod normal, vb. trebuie să fi existat în gr., sau s. ar fi lăsat vreo urmă în rom. E adevărat că se menţionează şi un sl. maguliti se: dar Miklosich, Lexicon, 359, se îndoieşte că acest cuvînt ar fi realmente sl. şi că nu se poate cita decît un singur ex., al cărui sens este conjunctural, şi care probabil provine din rom. Der. măguleală, s.f. (linguşire, flatare); măgulitor, adj. (linguşitor); măgulitură, s.f. (înv., linguşire); măglisi (var. mîglisi), vb. (a linguşi), în loc de *măgulisi (după Cihac, II, 181, din pol. mahlować, rezultat imposibil din punct de vedere fonetic); măglisitor, adj. (linguşitor). Din rom. provine bg. din Trans. magula (Miklosich, Bulg., 126).
Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DER

Dicționar Român. 2013.

Look at other dictionaries:

  • mãgulí — vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. mãgulésc, imperf. 3 sg. mãguleá; conj. prez. 3 sg. şi pl. mãguleáscã …   Romanian orthography

  • flata — FLATÁ, flatez, vb. I. tranz. A măguli. – Din fr. flatter. Trimis de LauraGellner, 12.05.2004. Sursa: DEX 98  A flata ≠ a jigni Trimis de siveco, 03.08.2004. Sursa: Antonime  FLATÁ vb. 1. v. linguşi. 2 …   Dicționar Român

  • măguleală — MĂGULEÁLĂ, măguleli, s.f. Faptul de a măguli; vorbă sau gest de măgulire; linguşeală; amăgeală. – Măguli + suf. eală. Trimis de claudia, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  MĂGULEÁLĂ s. v. linguşire. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime … …   Dicționar Român

  • linguşi — LINGUŞÍ, linguşesc, vb. IV. tranz. şi refl. A căuta să câştige bunăvoinţa, favoarea etc. cuiva satisfăcându i vanitatea, a se pune bine cu cineva prin atitudini şi vorbe măgulitoare la adresa lui, prin laude exagerate şi ipocrite; a flata, a… …   Dicționar Român

  • compliment — COMPLIMÉNT, complimente, s.n. 1. Cuvânt de laudă, de măgulire, care exprimă o atitudine prietenească, de stimă, de respect sau de consideraţie. ♢ loc. adv. Fără compliment = fără exagerare, fără gândul de a măguli; pe faţă, sincer. 2. (La pl.)… …   Dicționar Român

  • linge — LÍNGE, ling, vb. III. tranz. 1. (Despre animale) A trece cu limba peste ceva; a şterge sau a netezi cu limba ceva. 2. A atinge cu limba (în mod repetat) ceva de mâncare, a lua cu limba mâncarea. ♢ expr. A şi linge degetele (sau buzele) ori… …   Dicționar Român

  • mâglisi — MÂGLISÍ, mâglisesc, vb. IV. tranz. (reg.) A înşela pe cineva (cu promisiuni, linguşeli etc.); a măguli, a linguşi. – Et.nec. Trimis de claudia, 02.11.2003. Sursa: DEX 98  MÂGLISÍ vb. v. ademeni, amăgi, flata, încânta, înşela, linguşi, măguli,… …   Dicționar Român

  • măgulire — MĂGULÍRE, măguliri, s.f. Acţiunea de a (se) măguli şi rezultatul ei. – v. măguli. Trimis de claudia, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  MĂGULÍRE s. 1. v. linguşire. 2. v. complimentare. 3. v. compliment. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime …   Dicționar Român

  • măgulitor — MĂGULITÓR, OARE, măgulitori, oare, adj. (Şi adv.) Care măguleşte, linguşeşte, flatează. – v. măguli. Trimis de claudia, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  Măgulitor ≠ jignitor Trimis de siveco, 03.08.2004. Sursa: Antonime  MĂGULITÓR adj. linguşitor,… …   Dicționar Român

  • peria — PERIÁ, périi, vb. I. 1. tranz. şi refl. A (se) curăţa de praf, de scame, de noroi cu ajutorul periei. ♦ A ( şi) netezi părul cu peria de cap. 2. tranz. A trece de repetate ori cu peria de fuioare peste fuiorul de in sau de cânepă ieşit din… …   Dicționar Român


Share the article and excerpts

Direct link
Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”

We are using cookies for the best presentation of our site. Continuing to use this site, you agree with this.