MIŞTOCÁR, -Ă, miştocari, -e, adj., s.m. şi f. (arg.) (Om) care ironizează ceva sau pe cineva. – Din mişto.
Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX '98

miştocár adj. m., s. m., pl. miştocári; f. sg. miştocáră, pl. miştocáre
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

Dicționar Român. 2013.

Look at other dictionaries:

  • miştocăresc — MIŞTOCĂRÉSC, EÁSCĂ, miştocăreşti, adj. (arg.) De miştocar. – Miştocar + suf. esc. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  miştocărésc adj. m., f. miştocăreáscă; pl. m. şi …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”

We are using cookies for the best presentation of our site. Continuing to use this site, you agree with this.