miorcăit


miorcăit
MIORCĂÍT s.n. Faptul de a (se) miorcăi; orăcăit; fig. smiorcăit. – v. miorcăi.
Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX '98

MIORCĂÍT s. v. ocăcăit, orăcăială, oră-căire, orăcăit.
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

miorcăít s. n.
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

Dicționar Român. 2013.

Look at other dictionaries:

  • orăcăit — ORĂCĂÍT, orăcăituri, s.n. Acţiunea de a orăcăi şi rezultatul ei; strigăt caracteristic broaştei; orăcăială, orăcăire. ♦ fig. Amestec de voci, gălăgie. ♦ (fam.) Plânset, scâncet de copil mic. – v. orăcăi. Trimis de ionel bufu, 13.09.2007. Sursa:… …   Dicționar Român


Share the article and excerpts

Direct link
Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”

We are using cookies for the best presentation of our site. Continuing to use this site, you agree with this.