metehắu


metehắu
metehắu (-ắi), s.m. – Pocitanie, sluţenie; bădăran. Creaţie expresivă, cf. mătăhăi, motîrcă. În Mold., sensul de "prost, nătîng" care apare în toate dicţionarele, nu este decît secundar, cf. poezia populară: de la noi a treia casă este-o nevastă frumoasă şi bărbatu-i metehău, aude şi vede rău. Pentru sens, cf. meteahnă. Nu are feminin, poate pentru specializarea sa în sensul propriu de mătăhală. E dubletul lui meteleu, s.m. (Trans., pocitanie, prost), meteloaie, s.f. (bădărancă, prostituată).
Trimis de blaurb, 12.04.2008. Sursa: DER

Dicționar Român. 2013.

Look at other dictionaries:

  • metehău — adj., s. v. bleg, nătăfleţ, nătărău, nătâng, neghiob, nerod, netot, prost, prostănac, stupid, tont, tontălău. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime …   Dicționar Român

  • matahală — MATAHÁLĂ, matahale, s.f. 1. Fiinţă sau lucru de proporţii exagerate (cu contururi vagi, greu de identificat); namilă, colos. 2. Fiinţă fantastică de mărime enormă şi cu înfăţişare îngrozitoare; p.ext. arătare, nălucă. 3. Sperietoare, momâie… …   Dicționar Român

  • meteahnă — METEÁHNĂ, metehne, s.f. (pop.) 1. Defect, cusur, lipsă, imperfecţiune. ♦ Pasiune, patimă, slăbiciune. 2. Boală, infirmitate, beteşug. – et. nec. Trimis de vbrandl, 17.04.2003. Sursa: DEX 98  Meteahnă ≠ calitate, virtute Trimis de siveco,… …   Dicționar Român

  • prost — PROST, PROÁSTĂ, proşti, proaste, adj., s.m.şi f. 1. adj., s.m. şi f. (Om) lipsit de inteligenţă, fără judecată, fără minte; nătărău, nerod, tont, prostănac. ♢ expr. Un prost şi jumătate = foarte prost. A face pe prostul = a simula prostia. ♦ (Om) …   Dicționar Român


Share the article and excerpts

Direct link
Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”

We are using cookies for the best presentation of our site. Continuing to use this site, you agree with this.