Antichitatea
Antichitátea (epoca) s. f., g.-d. Antichitắţii
Trimis de Laura-ana, 03.03.2009. Sursa: DOOM 2

Dicționar Român. 2013.

Look at other dictionaries:

  • latinist — LATINÍST, Ă, latinişti, ste, s.m. şi f. 1. Specialist în filologia latină şi în antichitatea romană. 2. Adept al latinismului (2). ♢ (Adjectival) Curent latinist sau şcoală latinistă = latinism (2). – Din fr. latiniste. Trimis de LauraGellner, 17 …   Dicționar Român

  • peplu — PÉPLU, pepluri, s.n. Mantie scurtă fără mâneci, prinsă pe umeri cu o agrafă, purtată peste tunică de către femei în antichitatea greco romană. [var.: péplum s.n.] – Din lat. peplum. Trimis de ana zecheru, 09.03.2004. Sursa: DEX 98  péplu s. n.… …   Dicționar Român

  • auspiciu — AUSPÍCIU, auspicii, s.n. 1. (În antichitatea romană) Prevestire făcută de auguri (1); augur (2). ♢ expr. Sub cele mai bune auspicii = în împrejurări extrem de favorabile. 2. (În expr.) Sub auspiciile cuiva = sub patronajul, sub protecţia cuiva.… …   Dicționar Român

  • lectică — LECTÍCĂ, lectici, s.f. Un fel de pat sau de scaun, purtat de cai sau de oameni, întrebuinţat ca mijloc de locomoţie în antichitatea romană, în evul mediu şi (astăzi) în unele ţări orientale; litieră. [acc. şi: léctică] – lat. lectica. Trimis de… …   Dicționar Român

  • retor — RÉTOR, retori, s.m. 1. (În antichitatea greco romană) Maestru, profesor de retorică. 2. Orator. [var.: (înv.) rítor s.m.] – Din ngr. rítor, lat. rhetor, oris. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  RÉTOR s. v …   Dicționar Român

  • sofist — SOFÍST, Ă, sofişti, ste, s.m. şi f. Filozof şi retor în antichitatea greacă, la început adept al explicării raţionale şi materialiste a fenomenelor naturii (prin respingerea soluţiilor mistico religioase), mai târziu adept al idealismului… …   Dicționar Român

  • amfiteatru — AMFITEÁTRU, amfiteatre, s.n. 1. (În arhitectura greco romană) Edificiu destinat jocurilor publice, de formă circulară sau ovală, de obicei neacoperit, având la mijloc o arenă înconjurată de trepte (gradene) şi tribune pentru public. ♢ loc. adj.… …   Dicționar Român

  • apoteoza — APOTEOZÁ, apoteozez, vb. I. tranz. (În antichitatea greco romană) A trece un erou sau un împărat în rândul zeilor. ♦ fig. A aduce laude şi onoruri excepţionale, a ridica în slavă (pe cineva sau ceva). [pr.: te o ] – Din fr. apothéoser. Trimis de… …   Dicționar Român

  • apoteoză — APOTEÓZĂ, apoteoze, s.f. (În antichitatea greco romană) Solemnitate, festivitate prin care un erou sau un împărat era zeificat. ♦ fig. Onoruri extraordinare aduse cuiva; preamărire, slăvire, glorificare. [pr.: te o ] – Din fr. apothéose, lat.… …   Dicționar Român

  • augur — AUGÚR, (1) auguri, s.m., (2) augure, s.n. (În antichitatea romană) 1. s.m. Preot căruia i se atribuia facultatea de a prevesti viitorul sau de a interpreta voinţa zeilor după zborul şi cântecul păsărilor sau după măruntaiele animalelor… …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”