mahalagioaică


mahalagioaică
MAHALAGIOÁICĂ, mahalagioaice, s.f. Femeie care trăieşte într-un cartier mărginaş, la periferia oraşelor; p.ext. femeie de rând, cu apucături vulgare, care se ceartă şi bârfeşte; mahalagiţă, ţaţă. – Mahalagiu + suf. -oaică.
Trimis de claudia, 13.09.2007. Sursa: DEX '98

MAHALAGIOÁICĂ s. v. mitocancă.
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

mahalagioáică s. f. (sil. -gioai-), g.-d. art. mahalagioáicei; pl. mahalagioáice
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

MAHALAGIOÁI//CĂ mahalagioaicăce f. 1) Femeie care locuieşte într-o mahală. 2) Femeie cu apucături vulgare, care se ceartă şi bârfeşte. /mahalagiu + suf. mahalagioaicăoaică
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

Dicționar Român. 2013.

Look at other dictionaries:

  • mahalagiţă — MAHALAGÍŢĂ, mahalagiţe, s.f. (Rar) Mahalagioaică. – Mahalagiu + suf. iţă. Trimis de claudia, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  MAHALAGÍŢĂ s. v. mitocancă. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime  mahalagíţă s. f., g. d. art. mahalagíţei; …   Dicționar Român

  • ţaţă — ŢÁŢĂ, ţaţe, s.f. 1. (pop.) Mătuşă. ♦ Termen de respect cu care cineva se adresează (la ţară) unei surori mai mari sau unei femei mai în vârstă; lele. 2. (pop.) Termen alinător dat de un bărbat femeii iubite; mândră. 3. (peior.) Epitet pentru o… …   Dicționar Român

  • mahala — MAHALÁ, mahalale, s.f. 1. Cartier (mărginaş) al unui oraş. ♢ loc. adj. De mahala = care aparţine sau este specific mahalalei; p. ext. de rând, vulgar, grosolan. 2. p. ext. Populaţia unei mahalale (1). – Din tc. mahalle. Trimis de claudia,… …   Dicționar Român

  • metoc — METÓC, metocuri, s.n. Mănăstire mică, subordonată administrativ unei mănăstiri mai mari; proprietate imobiliară a unei mănăstiri; spec. clădire care aparţine unei mănăstiri şi care serveşte ca loc de găzduire. [var.: metóh, (reg.) mitóc s.n.] –… …   Dicționar Român

  • mitocancă — MITOCÁNCĂ, mitocance, s.f. Femeie mojică, vulgară; bădărancă. – Mitocan + suf. că. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  MITOCÁNCĂ s. bădărancă, mahalagioaică, maha lagiţă, mârlancă, mojică, ţoapă, ţopârlancă, (peior.) ţaţă. Trimis… …   Dicționar Român

  • muiere — MUIÉRE1, muieri, s.f. (pop.) 1. Femeie. 2. Soţie. – lat. mulier, eris. Trimis de Zavaidoc, 13.09.2007. Sursa: DLRM  MUIÉRE2, muieri, s.f. Acţiunea de a (se) muia. Trimis de Zavaidoc, 13.09.2007. Sursa: DLRM  MUIÉRE1, muieri …   Dicționar Român


Share the article and excerpts

Direct link
Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”

We are using cookies for the best presentation of our site. Continuing to use this site, you agree with this.