lălăit


lălăit
LĂLĂÍT, lălăituri, s.n. (fam.) Faptul de a lălăi.v. lălăi.
Trimis de oprocopiuc, 13.09.2007. Sursa: DEX '98

lălăít s. n., pl. lălăíturi
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

Dicționar Român. 2013.


Share the article and excerpts

Direct link
Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”

We are using cookies for the best presentation of our site. Continuing to use this site, you agree with this.