lucoare

lucoare
LUCOÁRE, lucori, s.f. (înv. şi arh.) Lumină; lucire, strălucire. – lat. lucor, -oris.
Trimis de ana_zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX '98

LUCOÁRE s. v. lucire, lumină, scânteiere, sclipire, sticlire, strălucire.
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

lucoáre s. f., g.-d. art. lucórii; pl. lucóri
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

LUC//OÁRE lucoareóri f. înv. 1) Radiaţie electromagnetică, emisă de unele corpuri luminescente sau incandescente, care, acţionând asupra retinei ochiului, permite ca lumea înconjurătoare să fie vizibilă; lumină. 2) fig. Sursă care luminează spiritul. /<lat. lucor, lucoareoris
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

lucoáre (lucóri), s.f. – Strălucire. lat. *lūcōrem (Puşcariu 989; Candrea-Dens., 1010; REW 5144; Battisti, III, 2278), cf. it. lucore, prov. lugor, fr. lueur, cat. llugor. cf. luci. – Der. strălucoare, s.f. (înv., strălucire), cuvînt rar, întrebuinţat numai de Dosoftei.
Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DER

Dicționar Român. 2013.


Share the article and excerpts

Direct link
Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”

We are using cookies for the best presentation of our site. Continuing to use this site, you agree with this.