anominaţie


anominaţie
anomináţie s. f., g.-d. art. anomináţiei
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

ANOMINÁŢIE s.f. (lit.) Figură de stil care constă în repetarea unui nume propriu, de obicei de persoană, prin apelativul din care provine prin antonomază. [< fr. annomination, cf. lat. ad – lângă, nominare – a numi].
Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DN

ANOMINÁŢIE s. f. figură de stil, constând în repetarea unui nume propriu, de obicei de persoană, prin apelativul din care provine prin antonomază. (< fr. annomination)
Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN

Dicționar Român. 2013.


Share the article and excerpts

Direct link
Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”

We are using cookies for the best presentation of our site. Continuing to use this site, you agree with this.