abatere
ABÁTERE, abateri, s.f. 1. Acţiunea de a (se) abate2 şi rezultatul ei. ♢ expr. Abatere de la regulă = excepţie. ♦ Încălcare a unei dispoziţii cu caracter administrativ sau disciplinar. 2. Diferenţa dintre valoarea efectivă sau valoarea-limită admisă a unei mărimi şi valoarea ei nominală. ♦ (tehn.) Diferenţa dintre valoarea reală şi cea proiectată a unei piese. – v. abate2.
Trimis de ana_zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX '98

abátere s. f. 1. acţiunea de a (se) abate. ♦ încălcare a unor dispoziţii. 2. diferenţa dintre valoarea nominală a unei mărimi şi valoarea ei măsurată. 3. (tehn.) diferenţa dintre dimensiunea maximă sau minimă realizată pentru o piesă şi dimensiunea ei proiectată. (< abate)
Trimis de tavi, 08.01.2003. Sursa: MDN

ABÁTERE s. 1. v. deviere. 2. culpabilitate, culpă, eroare, greşeală, păcat, vină, vinovăţie, (livr.) eres, (rar) prihană, (înv. şi reg.) teahnă, (reg.) greş, (Olt., Munt. şi Mold.) ponos, (înv.) cusur, săblaznă, scandal, smintă, sminteală, (fig.) rătăcire, (înv. fig.) rătăceală. (O abatere de mică importanţă.) 3. v. neregulă. 4. anomalie, deviere. (S-a produs o abatere inexplicabilă.) 5. v. excepţie.
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

abátere s. f., g.-d. art. abáterii; pl. abáteri
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

ABÁTER//E abaterei f. 1) jur. Încălcare a unor dispoziţii legale. 2) tehn. Diferenţă între valoarea măsurată a unei mărimi şi valoarea ei reală. [G.-D. abaterii] /v. a abate
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

ABÁTERE s.f. Acţiunea de a (se) abate şi rezultatul ei. ♦ Diferenţa dintre valoarea măsurată a unei mărimi şi valoarea ei reală. ♦ (tehn.) Diferenţa dintre dimensiunea maximă sau minimă realizată pentru o piesă şi dimensiunea ei proiectată. ♦ Întoarcere a prorei unei nave într-o anumită direcţie. [< abate].
Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DN

ABATERE s.f. (Mold.) Înclinaţie, vocaţie, aptitudine. Să cerce buni dascali, să-i înveţe legea şi alte învăţături şi meşteşu<gu>ri, după abaterea lor. BUGOAVNĂ 1775, 43v.abate.abătut.
Trimis de dante, 13.09.2007. Sursa: DLRLV

abatere, abateri s.f. (glum.) căsătorie Dicţionar de argou al limbii române, Editura Niculescu, Bucureşti, 2006)
Trimis de CristinaDianaN, 22.06.2007. Sursa: Neoficial

Dicționar Român. 2013.

Look at other dictionaries:

  • abátere — s. f., g. d. art. abáterii; pl. abáteri …   Romanian orthography

  • excepţie — EXCÉPŢIE, excepţii, s.f. 1. Abatere de la regula generală; ceea ce nu se supune normei generale. ♢ expr. Cu excepţia... = afară de... Fără excepţie = fără deosebire. 2. Abatere îngăduită de lege de la aplicarea anumitor norme juridice. 3. Mijloc… …   Dicționar Român

  • aberaţie — ABERÁŢIE, aberaţii, s.f. 1. Abatere de la ceea ce este normal sau corect. 2. Defecţiune a unui sistem optic, care duce la obţinerea unor imagini neclare, deformate etc. ♢ Aberaţie vizuală = astigmatism (2). Aberaţia luminii = variaţia aparentă a… …   Dicționar Român

  • digresiune — DIGRESIÚNE, digresiuni, s.f. Abatere, îndepărtare de la subiectul tratat; excurs; parte a unei lucrări care conţine o asemenea abatere. [pr.: si u . – var.: (înv.) digrésie s.f.] – Din fr. digression, lat. digressio, onis. Trimis de claudia,… …   Dicționar Român

  • anomalie — ANOMALÍE, anomalii, s.f. Ceea ce se abate de la normal, de la regula obişnuită; p. ext. ceea ce constituie un defect. – Din fr. anomalie. Trimis de zaraza joe, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  ANOMALÍE s. 1. v. abatere. 2. cusur, defect, (pop.)… …   Dicționar Român

  • avertisment — AVERTISMÉNT, avertismente, s.n. 1. Înştiinţare prealabilă, prevenire, semnal (asupra unui risc sau a unei primejdii). 2. Sancţiune administrativă aplicată unui angajat pentru o abatere disciplinară şi prin care se atrage atenţia acestuia că va fi …   Dicționar Român

  • corupţie — CORÚPŢIE, corupţii, s.f. 1. Stare de abatere de la moralitate, de la cinste, de la datorie. 2. Desfrânare, depravare. [var.: (înv.) corupţiune s.f.] – Din fr. coruption, lat. coruptio, onis. Trimis de IoanSoleriu, 19.01.2006. Sursa: DEX 98 … …   Dicționar Român

  • deviere — DEVIÉRE, devieri, s.f. Faptul de a devia. [pr.: vi e ] – v. devia. Trimis de IoanSoleriu, 16.07.2004. Sursa: DEX 98  DEVIÉRE s. 1. abatere, deviaţie, îndepărtare, mutare, schimbare. (deviere cursului unei ape.) 2. v. de flexiune. 3. v. abatere.… …   Dicționar Român

  • excurs — EXCÚRS, excursuri, s.n. (livr.) 1. Abatere, deviere de la subiect pentru a lămuri o problemă secundară; digresiune. 2. Dizertaţie sub formă de digresiune, făcută cu ocazia comentării unui pasaj dintr un autor (antic). – Din lat. excursus. Trimis… …   Dicționar Român

  • licenţă — LICÉNŢĂ, licenţe, s.f. 1. Titlu obţinut la terminarea studiilor superioare, pe baza unui examen prin care se dobândeşte dreptul de a exercita profesiunea corespunzătoare studiilor făcute; examen dat pentru obţinerea acestui titlu; p. ext. diplomă …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”