guverna


guverna
GUVERNÁ, guvernez, vb. I. tranz. A conduce, a administra, a dirija un stat, un popor. ♦ (Rar) A conduce, a îndruma conduita cuiva. ♦ (gram.) A impune, a cere un anumit caz, o anumită construcţie. – Din fr. gouverner.
Trimis de gall, 13.09.2007. Sursa: DEX '98

GUVERNÁ vb. a cârmui, a conduce, a dirigui, a domni, a stăpâni, (înv. şi pop.) a oblădui, (înv.) a birui, a chivernisi, a duce, a ocârmui, a povăţui. (A guverna ţara în pace.)
Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonime

guverná vb., ind. prez. 1 sg. guvernéz, 3 sg. şi pl. guverneáză
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

A GUVERN//Á guvernaéz tranz. 1) (state, popoare) A dirija stând în fruntea guvernului; a cârmui. 2) (persoane sau conduita lor) A susţine cu sfaturi, cu recomandaţii; a povăţui; a sfătui; a îndruma; a învăţa. /<fr. gouverner
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

GUVERNÁ vb. I. tr. 1. A conduce un stat, un popor. 2. A menţine sau a schimba direcţia de deplasare a unei nave cu ajutorul cârmei. [cf. fr. gouverner, it. governare].
Trimis de LauraGellner, 20.04.2005. Sursa: DN

GUVERNÁ vb. tr. 1. a exercita autoritatea politică; a conduce un stat. ♢ a dirija, a conduce o navă. 2. a-şi domina, a-şi stăpâni (sentimentele, pasiunile etc.) 3. (despre sentimente, gânduri) a exercita o influenţă puternică. 4. (gram.) a impune, a cere un caz, o anumită construcţie. (< fr. gouverner)
Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN

guverná (guvernéz, guvernát), vb. – A conduce un stat, un popor. lat. gubernare, fr. gouverner. – Der. guvern, s.n., din it. governo; gubernie, s.f. (înv., guvern; provincie din Rusia), din rus. gubernija; guvernămînt, s.n., din fr. gouvernement; guvernabil, adj.; guvernamental, adj.; guvernor, s.m.; guvernantă, s.f.; guvernant, s.m., toate din fr.
Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DER

Dicționar Român. 2013.

Look at other dictionaries:

  • guverná — vb., ind. prez. 1 sg. guvernéz, 3 sg. şi pl. guverneázã …   Romanian orthography

  • guvernantė — sf. (1) DŽ vaikų auklėtoja turtingose šeimose, ppr. užsienietė …   Dictionary of the Lithuanian Language

  • guvernare — GUVERNÁRE, guvernări, s.f. Acţiunea de a guverna; perioadă în care un guvern îşi exercită activitatea. – v. guverna. Trimis de gall, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  GUVERNÁRE s. 1. cârmuire, conducere, diriguire, domnie, stăpânire, (înv. şi pop.)… …   Dicționar Român

  • chivernisi — CHIVERNISÍ, chivernisesc, vb. IV. (pop. şi fam.) 1. tranz. A administra, a conduce. 2. tranz. şi refl. A face economii; a agonisi. 3. refl. şi tranz. A ajunge sau a face să ajungă la o situaţie materială bună; a (se) căpătui, a (se) pricopsi. 4.… …   Dicționar Român

  • oblădui — OBLĂDUÍ, oblăduiesc, vb. IV. (înv. şi pop.) 1. tranz. şi refl. A (se) conduce, a (se) administra, a (se) guverna. ♦ intranz. A domni. 2. tranz. A proteja, a ocroti, a apăra. – Din sl. obladovati. Trimis de ana zecheru, 13.09.2007. Sursa …   Dicționar Român

  • autoguverna — AUTOGUVERNÁ, autoguvernez, vb. I. refl. (Despre state) A se conduce singur (fără amestec străin). [Pr: a u ] – Auto1 + guverna. Trimis de ana zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  autoguverná vb. (sil. a u ), ind. prez. 1 sg. autoguvernéz, 3 sg …   Dicționar Român

  • guvernator — GUVERNATÓR, guvernatori, s.m. 1. (În unele state) Persoană care conduce, în numele şefului statului, o unitate administrativ teritorială mai mare sau un teritoriu dependent, o colonie. 2. Persoană care conduce o instituţie de credit depinzând de… …   Dicționar Român

  • ocârmui — OCÂRMUÍ, ocârmuiesc, vb. IV. tranz. (înv.) A cârmui, a conduce, a guverna; a administra. [var.: otcârmuí vb. IV.] – cf. sl. o c r ŭ m i t i. Trimis de RACAI, 21.10.2003. Sursa: DEX 98  OCÂRMUÍ vb …   Dicționar Român

  • trona — TRONÁ, tronez, vb. I. intranz. A se afla pe tron1; a domni, a guverna. ♦ fig. A domina, a adopta o poziţie de superioritate; a şi da aere, importanţă. – Din fr. trôner. Trimis de RACAI, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  TRONÁ vb. v. stăpâni. Trimis de… …   Dicționar Român

  • birui — BIRUÍ, bírui, vb. IV. tranz. 1. A învinge, a înfrânge, a bate (un duşman, un adversar etc.) ♦ fig. A( şi) înfrâna, a( şi) stăpâni un sentiment, o pasiune etc. ♦ fig. A fi stăpânit, copleşit de un sentiment, de o emoţie etc. 2. (pop., mai ales în… …   Dicționar Român


Share the article and excerpts

Direct link
Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”

We are using cookies for the best presentation of our site. Continuing to use this site, you agree with this.