gust


gust
GUST, gusturi, s.n. I. Simţ prin care organismul primeşte (cu ajutorul limbii şi mucoasei bucale) informaţii asupra proprietăţilor chimice ale unor substanţe cu care vine în contact; senzaţie produsă de o substanţă (alimentară) prin excitarea limbii şi mucoasei bucale; proprietatea unor substanţe (alimentare) de a provoca această senzaţie. ♢ loc. adj. Cu gust = gustos. Fără (nici un) gust = lipsit de gust bun; fad. ♢ expr. A da de (sau a afla) gustul (unui lucru) = a incepe să-ţi placă (un lucru). II. fig. 1. Capacitatea de a înţelege sau de a aprecia frumosul (în natură, în artă). ♢ loc. adj. De gust = (despre oameni) cu simţ estetic sau artistic dezvoltat; (despre manifestări, realizări ale oamenilor) care exprimă, arată un asemenea simţ. Fără (sau lipsit de) gust = (despre oameni) lipsit de simţ estetic; (despre manifestări sau realizări ale oamenilor) urât. De prost gust = a) care arată lipsa simţului estetic; b) nepotrivit, penibil, jenant. ♢ loc. adv. Cu gust = cu pricepere, în mod estetic. 2. Înclinaţie, predispoziţie, pornire. ♦ Preferinţă. 3. Plăcere, dorinţă, poftă. – lat. gustus.
Trimis de gall, 10.02.2009. Sursa: DEX '98

GUST s. 1. preferinţă. (Avem gusturi deosebite.) 2. v. poftă.
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

gust s. n., pl. gústuri
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

GUST gusturi n. 1) Simţ al organismului prin care percepe (cu ajutorul limbii şi mucoasei bucale) proprietăţile chimice ale substanţei cu care vine în contact. 2) Senzaţie produsă, în special de alimente, asupra mucoasei bucale şi limbii. gust sărat. gust amar. gust neplăcut. ♢ A da de gust (a prinde la gust) a începe să placă. 3) Facultate a omului de a înţelege şi a aprecia frumosul. ♢ Cu gust cu simţ estetic. De prost gust a) lipsit de simţ estetic; b) care produce o impresie neplăcută. 4) Preferinţă deosebită pentru ceva; predilecţie. gust pentru cărţi vechi. gust pentru călătorii. 5) Dorinţă (nestăvilită) de a avea sau de a face ceva; poftă; chef. ♢ A-i trece (sau a i se tăia) cuiva gustul pentru ceva a nu mai dori ceva. /<lat. gustus
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

gust (gústuri), s.n.1. Simţ, senzaţie produsă de o substanţă alimentară. – 2. Savoare. – 3. Înclinaţie, predilecţie, pornire. – 4. Poftă, dorinţă, chef. – 5. Graţie, pricepere, eleganţă. – 6. Opinie, preferinţă. – Mr. gustu. lat. gŭstus (Puşcariu 748; Candrea-Dens., 775; REW 3927; DAR), cf. alb. gust, it., sp. gusto, fr. goût, port. gosto. A fost întărit şi nuanţat în anumite întrebuinţări literare de paralelismul cu fr. goût. – Der. gusta, vb. (a lua puţin dintr-o mîncare sau băutură, a savura, a degusta; a încerca, a experimenta, a afla; a aprecia, a simţi, a înţelege), cuvînt comun întregului teritoriu romanic, cu excepţia Crişanei (ALR, I, 82), cf. mr. gustu, megl., istr. gust (după Puşcariu 749; Candrea-Dens., 776; REW 3926 şi DAR, direct din lat. gŭstāre), şi al cărui ultim sens se datorează exemplului fr. goûter; gustare, s.f. (înv., savoare, gust; mîncare rece între mese; Mold., Trans., Banat, prînz); gustări, vb. (a gusta; a lua puţin dintr-o mîncare), cu suf. expresiv -ri; gustăreţ, adj. (înv., mîncăcios); desgusta, vb. (a se plictisi de), format pe baza fr. dégoûter, cf. mr. disgustare; desgustător, adj. (repugnant; scîrbos); pregusta, vb. (a gusta, a lua o gustare; refl., a se deda unui viciu, a se nărăvi); gustos, adj. (savuros). – Din rom. provine rut. gust, cu adj. gustovnyj (Candrea, Elemente, 408).
Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DER

gust s.m. – August. lat. augustus, este simplu dublet al lui agust. – Der. gustar, s.m. (august), cu suf. -ar, sau posibil din lat. augustālis, cf. calabr. agustaricu; gustător, s.m. (august), prin încrucişare cu gusta, fiind perioada de coacere a fructelor.
Trimis de blaurb, 12.11.2007. Sursa: DER

Dicționar Român. 2013.

Synonyms:

Look at other dictionaries:

  • Gust — ist der Name folgender Personen: Erich Gust (1909−1992), deutscher Schutzhaftlagerführer im KZ Buchenwald Frank Gust (* 1969), deutscher Serienmörder Reinhard Gust (* 1950), deutscher Ruderer Wolfgang Gust (* 1935), deutscher Historiker,… …   Deutsch Wikipedia

  • Gust — Gust, n. [L. gustus; cf. It. & Sp. gusto. [root]46.] [1913 Webster] 1. The sense or pleasure of tasting; relish; gusto. [1913 Webster] An ox will relish the tender flesh of kids with as much gust and appetite. Jer. Taylor. [1913 Webster] 2.… …   The Collaborative International Dictionary of English

  • Güst — † Gǖst, adj. et adv. welches im gemeinen Leben, besonders Niedersachsens, für unbefruchtet üblich ist, und besonders von Thieren gebraucht wird; im Hoch und Oberdeutschen gelt, S. dasselbe. Güstes Vieh, welches entweder noch gar nicht, oder doch… …   Grammatisch-kritisches Wörterbuch der Hochdeutschen Mundart

  • gust´i|ly — gust|y «GUHS tee», adjective, gust|i|er, gust|i|est. 1. coming in gusts; windy; stormy. 2. Figurative. marked by outbursts: » …   Useful english dictionary

  • gust|y — «GUHS tee», adjective, gust|i|er, gust|i|est. 1. coming in gusts; windy; stormy. 2. Figurative. marked by outbursts: » …   Useful english dictionary

  • Gust — may be:* Gust, short blast of wind *Gust Corporation, Japanese, game software GUST: *Glasgow University Student Television *Global Underwater Search Team *Gulf University for Science and Technology …   Wikipedia

  • gust — gust1 [gust] n. [ON gustr, gust, blast < gjosa, to gush, break out < IE * gheus < base * ĝheu , to pour > GUT, L fundere] 1. a sudden, strong rush of air or wind 2. a sudden burst of rain, smoke, fire, sound, etc. 3. an outburst of… …   English World dictionary

  • Gušt — (Сплитска,Хорватия) Категория отеля: Адрес: Splitska Krnji Rat III, 14, 21410 Сплитска, Хорват …   Каталог отелей

  • Gust — Gust, v. t. [Cf. L. gustare, It. gustare, Sp. gustar. See {GUST} a relish.] To taste; to have a relish for. [Obs.] [1913 Webster] …   The Collaborative International Dictionary of English

  • Gust — (g[u^]st), n. [Icel. gustr a cool breeze. Cf. {Gush}.] 1. A sudden squall; a violent blast of wind; a sudden and brief rushing or driving of the wind. [1913 Webster] Snow, and hail, stormy gust and flaw. Milton. [1913 Webster] 2. A sudden violent …   The Collaborative International Dictionary of English


Share the article and excerpts

Direct link
Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”

We are using cookies for the best presentation of our site. Continuing to use this site, you agree with this.