accepţie
ACCÉPŢIE, accepţii, s.f. Înţeles, sens, valoare a unui cuvânt, a unui afix etc. [var.: accepţiúne s.f.] – Din fr. acception, lat. acceptio, -onis.
Trimis de ana_zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX '98

ACCÉPŢIE s. v. sens.
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

accépţie s. f. (sil. -ţi-e), art. accépţia (sil. -ţi-a), g.-d. art. accépţiei; pl. accépţii, art. accépţiile (sil. -ţi-i-)
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

ACCÉPŢI//E accepţiei f. Sens pe care îl are un cuvânt; semnificaţie. [G.-D. accepţiei; Sil. -ţi-e] /<fr. accception, lat. acceptio, accepţieonis
Trimis de siveco, 23.01.2008. Sursa: NODEX

ACCÉPŢIE s.f. Sens în care este folosit la un moment dat un cuvânt; semnificaţie, înţeles, sens. [gen. -iei, var. accepţiune s.f. / cf. fr. acception, lat. acceptio].
Trimis de LauraGellner, 16.02.2006. Sursa: DN

ACCÉPŢIE s. f. sens, înţeles al unui cuvânt; semnificaţie. (< fr. acception, lat. acceptio)
Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN

Dicționar Român. 2013.

Look at other dictionaries:

  • accépţie — s. f. (sil. ţi e), art. accépţia (sil. ţi a), g. d. art. accépţiei; pl. accépţii, art. accépţiile (sil. ţi i ) …   Romanian orthography

  • semnificaţie — SEMNIFICÁŢIE, semnificaţii, s.f. 1. Conţinut semantic al unui cuvânt; înţeles, sens, accepţie. ♦ (În semiotică) Funcţie a semnelor de a reprezenta ceva independent de ele; denotaţie. ♦ Valoare simbolică a unui lucru; înţeles, noimă, tâlc. 2.… …   Dicționar Român

  • sens — SENS, sensuri, s.n. 1. Înţeles (al unui cuvânt, al unei expresii, al unei forme sau al unei construcţii gramaticale); semnificaţie. ♦ (În semiotică) Înţelesul unui semn. ♦ Conţinut noţional sau logic. Îmi spui cuvinte fără sens. 2. Temei… …   Dicționar Român

  • accepţiune — ACCEPŢIÚNE s.f. v. accepţie. Trimis de ana zecheru, 10.03.2009. Sursa: DEX 98  ACCEPŢIÚNE s. v. sens. Trimis de siveco, 26.11.2007. Sursa: Sinonime  ACCEPŢIÚNE s.f. v. accepţie. Trimis de …   Dicționar Român

  • acceptanţă — acceptánţă s. f., g. d. art. acceptánţei Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic  acceptánţă s. f. Fază a unui dialog, a unei relaţii interpersonale, realizată pe baza încrederii, ori a consensului de idei; accepţie. (< engl …   Dicționar Român

  • aştepta — AŞTEPTÁ, aştépt, vb. I. tranz. 1. A sta undeva pentru a fi de faţă la ceva, pentru a vedea pe cineva etc.; a adăsta. ♢ loc. adv. La sfântu (sau la moş ) aşteaptă = niciodată. 2. A avea răbdare, a da cuiva răgaz pentru a face ceva; a păsui. ♦ (În… …   Dicționar Român

  • bob — BOB2, boburi, s.n. Sanie cu un rând suplimentar de tălpici în faţă, care, dirijate (cu ajutorul unui volan sau în alt mod), servesc la cotit. ♦ Sportul practicat cu acest fel de sanie; bobslei. – Din engl., fr. bob[sleigh]. Trimis de valeriu,… …   Dicționar Român

  • brodi — BRODÍ, brodesc, vb. IV. (pop. şi fam.) 1. tranz. (Adesea ir.) A sfârşi cu bine un lucru, a (o) nimeri (adesea din întâmplare). ♢ loc. adv. Pe brodite = la întâmplare, la nimereală. 2. refl. A se găsi din întâmplare (undeva); a se nimeri, a se… …   Dicționar Român

  • bâr — interj. Cuvânt cu care se îndeamnă sau se gonesc oile. – Onomatopee. Trimis de paula, 14.04.2009. Sursa: DEX 98  bâr interj. Trimis de siveco, 14.04.2009. Sursa: Dicţionar ortografic  BÂR interj. (se foloseşte pentru a îndemna oile la mers).… …   Dicționar Român

  • cenuşe — cenúşe s.f. – 1. Reziduu rămas după arderea unui corp. – 2. Pulbere, praf, nimic. – Mr. ţinuşă, megl. ţănuşă, , istr. ţeruşe. lat. cinus, vulg. cinus (neutr., acuz. cinus), prin intermediul unui der. colectiv *cĭnusĭa (Densusianu, Hlr., 138;… …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”