gurlui


gurlui
GURLUÍ, pers. 3 gúrluie, vb. IV. intranz. (Despre unele păsări, mai ales despre porumbei şi turturele) A scoate sunete caracteristice speciei. – Formaţie onomatopeică.
Trimis de gall, 02.06.2002. Sursa: DEX '98

GURLUÍ vb. a grunguni, (reg.) a gongoni, a turui. (Porumbeii gurlui.)
Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonime

gurluí vb., ind. şi conj. prez. 3 sg. şi pl. gúrluie, imperf. 3 sg. gurluiá
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

A GURLUÍ pers. 3 gúrluie intranz. (despre porumbei şi despre turturele) A scoate sunete prelungi şi repetate, caracteristice speciei; a face "gur-gur"; a ugui; a gânguri. /Onomat.
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

gurlúi, gurlúie, s.n. (reg.) gurguiul ulciorului.
Trimis de blaurb, 17.05.2006. Sursa: DAR

Dicționar Român. 2013.

Look at other dictionaries:

  • gurluit — GURLUÍT s.n. Faptul de a gurlui; sunete caracteristice scoase de unele păsări, mai ales de porumbei şi de turturele. – v. gurlui. Trimis de gall, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  gurluít s. n. Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic… …   Dicționar Român

  • gurluire — GURLUÍRE, gurluiri, s.f. Acţiunea de a gurlui şi rezultatul ei. – v. gurlui. Trimis de gall, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  gurluíre s. f., g. d. art. gurluírii; pl. gurluíri Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic …   Dicționar Român

  • turui — TURUÍ, turui, vb. IV. intranz. (fam. şi depr.) A vorbi întruna şi repede (fără a spune lucruri importante); a i merge gura ca o moară. – Formaţie onomatopeică. Trimis de ana zecheru, 29.06.2004. Sursa: DEX 98  TURUÍ vb. v. durăi, durui, grunguni …   Dicționar Român

  • îngurlui — ÎNGURLUÍ, îngurluiesc, vb. IV. refl. recipr. (reg.) A intra în relaţii de dragoste cu cineva; a se giugiuli. [prez. ind. şi: îngúrlui] – În + gurlui. Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  îngurluí vb., ind. prez …   Dicționar Român

  • gongoni — GONGONÍ vb. v. grunguni, gurlui. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime …   Dicționar Român

  • grunguni — GRUNGUNÍ vb. a gurlui, (reg.) a gongoni, a turui. (Porumbeii grunguni.) Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonime  grunguní vb. IV (reg.) 1. (despre porumbei) a produce sunetul caracteristic speciei; a gânguri, a gunguri. 2. (despre porci) a …   Dicționar Român

  • guiţ — GUÍŢ interj. (Adesea repetat) Cuvânt care imită strigătul scos de porci; coviţ. – Onomatopee. Trimis de gall, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  GUÍŢ interj. groh!, (Mold. şi Bucov.) coviţ! (Porcul face: guiţ!) Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa:… …   Dicționar Român

  • gurgui — GURGÚI, gurguie, s.n. 1. Partea din vârf a opincii, strânsă cu nojiţe. 2. Partea mai strâmtă, în formă de cioc, de la gura urciorului1. 3. Vârful sânului; sfârc, mamelon. 4. Vârful unui deal sau al unui munte. – cf. lat. g u r g u l i o beregată …   Dicționar Român

  • gânguri — GÂNGURÍ, gânguresc, vb. IV. 1. intranz. şi tranz. (Despre copiii mici) A scoate sunete disparate, încă nearticulate în cuvinte. 2. intranz. (Despre porumbei şi turturele; la pers. 3) A scoate sunete caracteristice speciei. [var.: (2) gunguní,… …   Dicționar Român

  • hâhâi — hâhâí, pers. 3 sg. hâhâie, vb.IV (reg.) 1. (despre porumbei) a gugui, a grunguni, a (în)gurlui. 2. (despre oameni) a râde pe nfundate. Trimis de blaurb, 06.08.2008. Sursa: DAR …   Dicționar Român


Share the article and excerpts

Direct link
Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”

We are using cookies for the best presentation of our site. Continuing to use this site, you agree with this.