gurguţa


gurguţa
gurguţá, gurguţéz, vb. I refl. (reg.) 1. a se cocoţa. 2. a se fuduli.
Trimis de blaurb, 17.05.2006. Sursa: DAR

Dicționar Român. 2013.

Look at other dictionaries:

  • gurgui — GURGÚI, gurguie, s.n. 1. Partea din vârf a opincii, strânsă cu nojiţe. 2. Partea mai strâmtă, în formă de cioc, de la gura urciorului1. 3. Vârful sânului; sfârc, mamelon. 4. Vârful unui deal sau al unui munte. – cf. lat. g u r g u l i o beregată …   Dicționar Român


Share the article and excerpts

Direct link
Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”

We are using cookies for the best presentation of our site. Continuing to use this site, you agree with this.