gurguia


gurguia
GURGUIÁ, gurguiez, vb. I. refl. (înv.) A se îngâmfa, a se fuduli. – Din gurgui.
Trimis de gall, 13.09.2007. Sursa: DEX '98

gurguiá vb., ind. prez. 1 gurguiéz; conj. prez. 3 sg. şi pl. gurguiéze; ger. gurguínd
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

Dicționar Român. 2013.

Look at other dictionaries:

  • gurgui — GURGÚI, gurguie, s.n. 1. Partea din vârf a opincii, strânsă cu nojiţe. 2. Partea mai strâmtă, în formă de cioc, de la gura urciorului1. 3. Vârful sânului; sfârc, mamelon. 4. Vârful unui deal sau al unui munte. – cf. lat. g u r g u l i o beregată …   Dicționar Român

  • gurguiat — GURGUIÁT, Ă, gurguiaţi, te, adj. Care are forma unui gurgui, ţuguiat ca un gurgui. [pr.: gu iat] – v. gurguia. Trimis de gall, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  gurguiát adj. m., pl. gurguiáţi; f. sg …   Dicționar Român


Share the article and excerpts

Direct link
Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”

We are using cookies for the best presentation of our site. Continuing to use this site, you agree with this.