accent
ACCÉNT, accente, s.n. 1. Pronunţare mai intensă, pe un ton mai înalt etc. a unei silabe dintr-un cuvânt sau a unui cuvânt dintr-un grup sintactic. ♦ Semn grafic pus de obicei deasupra unei vocale pentru a marca această pronunţare sau altă particularitate de pronunţare. Accent ascuţit. Accent circumflex. Accent grav.expr. A pune accentul (pe ceva) = a scoate în relief, a da atenţie deosebită (unei probleme). 2. Fel particular de pronunţare, specific unui grai, unei limbi sau unei stări afective. 3. Scoatere în relief a unui sunet muzical prin amplificarea sonorităţii sau prin prelungirea duratei lui. – Din fr. accent, lat. accentus.
Trimis de ana_zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX '98

ACCÉNT s. 1. v. ton. 2. intonaţie, ton. (Vorbea cu un accent plin de căldură.)
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

accént s. n. (sil. ac-), pl. accénte
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

ACCÉNT accente n. 1) Pronunţare mai intensă a unei silabe sau a unui cuvânt. 2) Semn deasupra unei litere sau silabe, care indică locul şi felul accentuării. 3) Mod specific de a vorbi o limbă. Vorbeşte cu un accent străin. /<fr. accent, lat. accentus
Trimis de siveco, 31.08.2006. Sursa: NODEX

ACCÉNT s.n. 1. Intonaţie specială a unei silabe dintr-un cuvânt, pusă în evidenţă prin mărirea intensităţii vocii sau prin varietatea tonului. ♦ Emisiune mai intensă a unui sunet sau a unui acord. ♦ Semn grafic care indică accentuarea unei silabe sau a unui sunet. 2. Mod specific de a vorbi o limbă sau un dialect. 3. Intonaţie afectivă, mlădiere specială a tonului, a vocii. 4. (fig.) Importanţă. [pl. -te, (rar) -turi. / < lat. accentus, cf. fr. accent].
Trimis de LauraGellner, 16.02.2006. Sursa: DN

ACCÉNT s. n. 1. intonaţie specială a unei silabe dintr-un cuvânt prin mărirea intensităţii vocii. ♢ semn grafic care indică această intonaţie. 2. (muz.) emisiune mai intensă a unui sunet, a unui acord. 3. mod specific de a vorbi o limbă, un dialect. 4. inflexiune afectivă a vocii. 5. (fig.) importanţă. o a pune ŭl (pe) = a sublinia, a scoate în relief. (< fr. accent, lat. accentus)
Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN

Dicționar Român. 2013.

Synonyms:

Look at other dictionaries:

  • accent — [ aksɑ̃ ] n. m. • 1265; lat. accentus I ♦ 1 ♦ Augmentation d intensité de la voix sur un son, dans la parole (accent d intensité dit à tort accent tonique, les deux accents étant difficiles à distinguer en latin). Mus. Mise en relief d un point… …   Encyclopédie Universelle

  • accent — ACCENT. s. m. Infléxion de la voix, maniére de prononcer. Il n a point de mauvais accent. on connoist à son accent de quelle Province il est. accent Normand. accent Gascon. On dit poëtiquement. Les accens de la voix. tristes accens. accens… …   Dictionnaire de l'Académie française

  • accent — 1. The noun is stressed on the first syllable and the verb (meaning ‘to lay stress on, to emphasize’ in various senses) on the second. 2. In general use, an accent is ‘individual, local, or national mode of pronunciation’, as in a Scottish accent …   Modern English usage

  • accent — Accent. m. Est pur Latin, et signifie l elevation, ou rabbaissement, ou contour de la voix en prononçant quelque diction, Accentus, et consequemment signifie les virgules et marques apposées aux mots indicans les endroits d iceux où il faut… …   Thresor de la langue françoyse

  • Accent — Ac cent , n. [F. accent, L. accentus; ad + cantus a singing, canere to sing. See {Cant}.] 1. A superior force of voice or of articulative effort upon some particular syllable of a word or a phrase, distinguishing it from the others. [1913… …   The Collaborative International Dictionary of English

  • Accent — may refer to:peech and language* Accent (linguistics), pronunciation common to a certain language dialect * Stress (linguistics), tone levels and emphasis used in many languages to provide information when using the language * Stress (phonology)… …   Wikipedia

  • accent — [ak′sent΄; ] chiefly Brit [, ak′sənt; ] for v. [, ak′sent΄, ak sent′] n. [Fr < L accentus < ad , to + cantus, pp. of canere, to sing: a L rendering of Gr prosōidia (see PROSODY), orig. referring to the pitch scheme of Gr verse] 1. the… …   English World dictionary

  • Accent — (v. lat.), 1) Hebung u. Senkung der Laute durch die Stimme; entweder von mechanischen od. oratorischen Ursachen herrührend, u. daher grammatischer od. Wort , u. oratorischer od. Rede A.; 2) Zeichen dieser Betonung. Der grammatische od. Wort A.,… …   Pierer's Universal-Lexikon

  • Accent — Ac*cent , v. t. [imp. & p. p. {Accented}; p. pr. & vb. n. {Accenting}.] [OF. accenter, F. accentuer.] [1913 Webster] 1. To express the accent of (either by the voice or by a mark); to utter or to mark with accent. [1913 Webster] 2. To mark… …   The Collaborative International Dictionary of English

  • Accent — wird in folgenden Zusammenhängen verwendet: französisches Wort für das Akzentzeichen Accent, ehemalige niederländische politische Wochenzeitschrift ein Automodell, siehe Hyundai Accent Siehe auch: Akzent …   Deutsch Wikipedia

Share the article and excerpts

Direct link
Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”