fărălegi


fărălegi
fărălegí vb. IV (înv.) a face o fărădelege.
Trimis de blaurb, 05.05.2006. Sursa: DAR

Dicționar Român. 2013.

Look at other dictionaries:

  • fără — FẮRĂ, conj., prep. I. (Urmat de o propoziţie circumstanţială de mod sau de un infinitiv care îi ţine locul, are valoarea unei negaţii) A ascultat fără să răspundă nimic. ♦ (Urmat de o propoziţie concesivă sau de un infinitiv care îi ţine locul)… …   Dicționar Român


Share the article and excerpts

Direct link
Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”

We are using cookies for the best presentation of our site. Continuing to use this site, you agree with this.