fără


fără
FẮRĂ, conj., prep. I. (Urmat de o propoziţie circumstanţială de mod sau de un infinitiv care îi ţine locul, are valoarea unei negaţii) A ascultat fără să răspundă nimic. ♦ (Urmat de o propoziţie concesivă sau de un infinitiv care îi ţine locul) Deşi nu..., cu toate că nu... Fără să fie desăvârşit, e mulţumitor. 2. (reg.; după negaţie, cu sens adversativ) Ci, dar. ♦ (înv.; adverbial) Decât, (în) afară de...; exceptând pe... II. prep. 1. (Introduce complemente circumstanţiale de mod şi atribute, conţinând ideea de excludere) Lipsit de... Om fără necazuri. ♦ (În legătură cu cuvinte care arată cantitatea sau măsura, indicând cât lipseşte până la o măsură deplină) Este ora zece fără cinci minute. ♦ (În operaţii aritmetice de scădere) Minus, mai puţin. Patru fără doi. 2. (Introduce complemente circumstanţiale sociative negative) Pot eu să trăiesc şi fără tine. ♦ (Introduce complemente circumstanţiale instrumentale negative) A scos cuiele fără cleşte.lat. foras "afară".
Trimis de LauraGellner, 07.05.2004. Sursa: DEX '98

FĂRĂ adv. 1. (înv.) bez. (A dat tributul, fără plocon.) 2. v. minus.
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

FĂRĂ conj. v. ci, dar, însă, numai.
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

TELEGRAFIE FĂRĂ FÍR s. v. radiotelegrafie.
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

fără prep., conjcţ.
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

FẮRĂ1 prep. 1) (exprimă un raport privativ, indicând lipsa, privaţiunea, excluderea) Lucrează fără întrerupere. 2) mat. (exprimă un raport limitativ, indicând operaţia scăderii) Minus. Cinci fără trei. 3) (exprimă un raport de insuficienţă a unei părţi dintr-un întreg) Este ora 12 fără douăzeci de minute. /<lat. foras
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

FẮRĂ2 conj. (exprimă un raport privativ) Fără să ochească, a nimerit în ţintă. /<lat. foras
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

fắră prep.1. Lipsit de. – 2. În afară de, fără a ţine seama. – 3. (conj.) Ci, dar. – var. făr’. Mr. fără, megl. făr, fǫr, fară, istr. făr de. lat. fŏrās (Puşcariu 581; Candrea-Dens., 549; REW 3431; DAR); cf. vegl. fure, it. fuora, fuori, prov. for(a)s, v. fr. fors, (fr. hors), sp. fuera, port. foras. var. făr ar putea reprezenta lat. foris. cf. şi afară. – Intră în compunerea anumitor cuvinte, ca fărărelege, s.f. (nelegiuire), format pe baza sl. bezakonije; fărălegi, vb. (înv., a comite un sacrilegiu sau o nelegiuire).
Trimis de blaurb, 13.09.2007. Sursa: DER

Dicționar Român. 2013.

Look at other dictionaries:

  • Fara — is the name of a number of places:* Fara, Orkney, an island in Scotland * Fara, a village in the District of Safad, destroyed in the 1948 Arab Israeli War * Fara, Burkina Faso, a town and Department of Burkina Faso * Fara, the ruins of the… …   Wikipedia

  • Fara 83 — Saltar a navegación, búsqueda FARA 83 fusil FARA 83 Tipo fusil de asalto País de origen …   Wikipedia Español

  • FARA 83 — Allgemeine Information Militärische Bezeichnung …   Deutsch Wikipedia

  • FARA 83 — Présentation Pays  Argentine …   Wikipédia en Français

  • FARA 83 — Тип: автомат Страна …   Википедия

  • fară — fáră, fáre, s.f. (înv.) neam, ginte, naţiune; soi. Trimis de blaurb, 05.05.2006. Sursa: DAR  fáră s.f. – Castă, rasă. – Mr. fară. ngr. φαρα, cf. alb. farë (Meyer 100; Philippide, II, 641), bg. fara (Berneker 279). Pare să provină din longob.… …   Dicționar Român

  • faraþla- — *faraþla , *faraþlam germ., stark. Neutrum (a): Verweis: s. *faradla s. faradla ; …   Germanisches Wörterbuch

  • Fara — Fara, so v.w. Faira …   Pierer's Universal-Lexikon

  • Fára — Fára, Fluß, s. Euphrat …   Meyers Großes Konversations-Lexikon

  • fara- Ⅰ — *fara , *faram germ., stark. Neutrum (a): nhd. Fahrzeug; ne. ne. vehicle; Rekontruktionsbasis: an., ae., ahd.; Hinweis: s. *faran; Etymologie: s. ing. *per …   Germanisches Wörterbuch


Share the article and excerpts

Direct link
Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”

We are using cookies for the best presentation of our site. Continuing to use this site, you agree with this.