frâu


frâu
FRÂU, frâie, s.n. Totalitatea curelelor, împreună cu zăbala, care se pun pe capul şi în gura unui cal (de călărie) spre a-l supune şi a-l putea mâna. ♢ loc. adj. Fără frâu = neînfrânat, lăsat (prea) liber; dezmăţat. ♢ expr. A-şi pune frâu limbii (sau gurii) sau a-şi pune frâu la limbă = a vorbi cumpătat, cu prudenţă; a se reţine de la vorbă. A ţine (pe cineva) în frâu = a domoli avântul sau pornirile cuiva. A ţine (pe cineva) în şapte (sau nouă) frâie = a supraveghea (pe cineva) de aproape, a nu-i lăsa nici o libertate. A da (cuiva sau la ceva) frâu liber (sau slobod) = a lăsa în voie. A pune (în) frâu = a stăvili; a înfrâna, a stăpâni. ♦ fig. (Cu pl. frâne) Conducere politică. [pl. şi frâne, (rar) frâuri] – lat. frenum.
Trimis de zaraza_joe, 13.09.2007. Sursa: DEX '98

FRÂU s. 1. (înv.) dezghin. (Ţine calul de frâu.) 2. hăţ. (Strânge frâul.)
Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonime

frâu s. n., art. frâul; (parte a hamului) pl. frâie (sil. frâ-ie), (conducere politică) pl. frâie
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

FRÂ//U frâuie n. Element de harnaşament constând dintr-un complex de curele, care, împreună cu zăbala, se îmbracă pe capul unui cal, servind la conducerea acestuia. ♢ A da cuiva frâu liber a lăsa pe cineva să procedeze după cum îi dictează conştiinţa. A ţine în frâu a) a tempera acţiunile cuiva; b) a împiedica (pe cineva) să se manifeste. /<lat. frenum
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

frîu (-îne), s.n. – Totalitatea curelelor care se pun pe capul şi la gura unui cal pentru a-l putea mîna. Mr. frănu, fărnu, megl. frǫn. lat. frēnum (Puşcariu 655; Candrea-Dens., 652; REW 3496; Philippide, II, 643; DAR), cf. alb. frë (pl. freni), it., sp. freno, fr. frein, prov., cat. fre, port. freo. pl. (înv.) frînă (sec. XVI), sună şi frîie şi frîuri. Tratamentul lui n este neclar, cf. şi brîu, pl. brîne şi grîu, pl. grîne. Der. frînă (-ne), s.f. (frîu), refăcut după pl., pe baza fr. frein; frînar, s.n. (muncitor feroviar care manevrează frîna de mînă); înfrîna (var. frina), vb. (a pune frînă; a încetini, a modera; a se reţine, a se domina); neînfrînat, adj. (care nu se înfrînează); înfrînător, adj. (moderat); desfrîna, vb. (a se destrăbăla; a corupe; a vicia; a se prostitua). După Puşcariu 943, Candrea-Dens., 654 şi REW 4411 înfrîna reprezintă un lat. *infrēnāre.
Trimis de blaurb, 28.09.2007. Sursa: DER

Dicționar Român. 2013.

Look at other dictionaries:

  • Frau ... — Frau …   Deutsch Wörterbuch

  • -frau — frau …   Deutsch Wörterbuch

  • Frau — die; , en; 1 eine erwachsene, weibliche Person ↔ ↑Mann (1) <eine alte, junge, reife, hübsche, schöne, gepflegte, emanzipierte, berufstätige, allein stehende, verheiratete, geschiedene Frau> || K : Frauenberuf, Frauenemanzipation,… …   Langenscheidt Großwörterbuch Deutsch als Fremdsprache

  • Frau — [Basiswortschatz (Rating 1 1500)] Auch: • Fräulein • Frl. • weibliches Wesen Bsp.: • Gute Nacht, Fräulein Richards! • Kennen sie eine Frau Moss? • …   Deutsch Wörterbuch

  • Frau — Frau: Mhd. vrouwe, ahd. frouwe sind (wie der aisl. Name der Göttin Freyja) weibliche Bildungen zu einem im Dt. untergegangenen germ. Wort für »Herr«, das in got. frauja, asächs. frōio, aengl. friega »Herr« und dem aisl. Namen des Gottes Freyr… …   Das Herkunftswörterbuch

  • frauþō- — *frauþō , *frauþōn?, *frauþa , *frauþan? germ.?, Substantiv: nhd. Frosch; ne. frog; Rekontruktionsbasis: an.; Etymologie: ; Weiterleben: an. frau ð r, stark. Maskulinum (a) …   Germanisches Wörterbuch

  • Frau|en — frau «frow», noun, plural fraus «frowz». Slang. wife. ╂[< Frau] Frau «frow», noun, plural Fraus «frowz», German Frau|en «FROW uhn». 1. Mrs. Abbr: Fr …   Useful english dictionary

  • frau — Indefinitpronomen; oft hum; verwendet anstelle von man, wenn man sich ausdrücklich (auch) auf Frauen, nicht (nur) auf Männer bezieht: Das sollte man / frau inzwischen verstanden haben; Wenn frau ihr erstes Kind bekommt …   Langenscheidt Großwörterbuch Deutsch als Fremdsprache

  • Frau — (frou), n.; pl. {Frauen} (frou en). [G. Cf. 1st {Frow}.] In Germany, a woman; a married woman; a wife; as a title, equivalent to Mrs., Madam. [Webster 1913 Suppl.] …   The Collaborative International Dictionary of English

  • -frau — [frau̮], die; , en <Suffixoid>: 1. als Wortbestandteil zur Bezeichnung der Ehefrau: Lehrersfrau; Pfarrersfrau. 2. als Suffixoid zur Bezeichnung von Berufen oder Funktionen, wenn sie von Frauen ausgeübt werden: a) Amtfrau; Kamerafrau;… …   Universal-Lexikon


Share the article and excerpts

Direct link
Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”

We are using cookies for the best presentation of our site. Continuing to use this site, you agree with this.