farafastâc


farafastâc
FARAFASTẤC, farafastâcuri, s.n. (fam. şi peior.; de obicei la pl.) 1. Podoabă sau ornament fără valoare, inutil. 2. Moft, capriciu, fasoane. – cf. ngr. f a r a f á s "fanfaron".
Trimis de cornel, 06.05.2004. Sursa: DEX '98

FARAFASTÂC s. v. capriciu, chef, fandoseală, fantezie, fason, fiţă, maimuţăreală, moft, naz, poftă, prosteală, sclifoseală, toană.
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

farafastâc s. n., pl. farafastâcuri
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

FARAFASTÂC farafastâcuri n. Podoabă lipsită de orice valoare; fleac. 2) Dispoziţie de moment, neaşteptată şi stranie; moft; capriciu; toană; maraz; marafet; naz. /cf. ngr. farafás
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

farafastîc (farafastấcuri), s.n.1. Fleac, bagatelă. – 2. Moft, capriciu, fasoane. tc. falan-fistik (Iogu, GS, IV, 384), probabil încrucişat cu ngr. φαραφᾶς "fanfaron" (Cihac, II, 576; DAR), sau cu vreo intenţie expresivă (cf. Iordan, BF, II, 189).
Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DER

Dicționar Român. 2013.

Look at other dictionaries:

  • capriciu — CAPRÍCIU, capricii, s.n. 1. Dorinţă trecătoare, adesea extravagantă, manifestată cu încăpăţânare; gust schimbător, neaşteptat; toană1, farafastâcuri (2), bâzdâc. 2. Compoziţie muzicală instrumentală fără formă precisă, cu caracter de improvizaţie …   Dicționar Român

  • maimuţăreală — MAIMUŢĂREÁLĂ, maimuţăreli, s.f. 1. Faptul de a (se) maimuţări; imitaţie. 2. Gest sau atitudine afectată, grimasă, schimonoseală, maimuţărie. – Maimuţări + suf. eală. Trimis de claudia, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  MAIMUŢĂREÁLĂ s. 1. maimuţărie,… …   Dicționar Român


Share the article and excerpts

Direct link
Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”

We are using cookies for the best presentation of our site. Continuing to use this site, you agree with this.